Foto: Guliver Getty Images
Pe 23 februarie, în ultima duminică a Festivalului de la Veneţia, Consiliul de miniştri al Italiei anunţa primele măsuri nemaiîntâlnite în Europa pe timp de pace, care vor transforma o parte a Peninsulei în copia Wuhanului pe care îl vedeam ca un oraş post-apocaliptic, dar imposibil de replicat în lumea noastră occidentală. În ciuda contestărilor de atunci, decizia primului-ministru, Giuseppe Conte, se va dovedi corectă, şirurile de camioane militare chemate să transporte decedaţii din spitalele Lombardiei fiind imaginea dramei unei naţiuni.
Luni, 4 aprilie, Italia a trecut la faza a „doua” a relaxării, acesta fiind momentul în care 4.400.000 de angajaţi urmau să se întoarcă la muncă, majoritatea întreprinderilor reluându-şi, astfel, activitatea. De asemenea, era şi ziua în care unele dintre restricţiile drastice impuse cetăţenilor Peninsulei, erau ridicate. Spre deosebire de România, în Italia, toate activităţile economice fuseseră oprite pentru mai bine de o lună şi jumătate, cu excepţia, evident, a celor esenţiale.
Acest „back in business” italian se impunea din raţiuni economice, mai degrabă decât de sănătate publică: chiar dacă curba îmbolnăvirilor s-a diminuat constant în ultimele săptămâni, duminică erau înregistrate circa 1.500 de îmbolnăviri noi, iar luni erau raportate alte 1.221 cazuri noi. Faţă de vârful epidemiei, când Italia număra zilnic aproape 1.000 decese, cele 195 comunicate luni nu mai îngrozesc prea multă lume. Totuşi, ele amintesc că pandemia nu s-a sfârşit şi că, cel puţin în viitorul apropiat, italienii nu îşi vor putea relua obiceiurile sociale, altminteri de admirat, care au ajutat virusul să se răspândească cu repeziciune.
Şi tot pentru a risipi teoriile conspiraţiei care au contestat până şi veridicitatea imaginilor sinistre de care pomeneam mai sus, institutul de statistică italian a comunicat un raport privind situaţia deceselor înregistrate în Peninsulă: astfel, numărul total de morţi din martie 2020 este cu 49,4% mai mare decât în aceeaşi lună a lui 2019. De asemenea, numărul total al morţilor (din orice cauză, nu doar coronavirus) din data de 20 februarie (primul deces datorat Covid-19) şi până la 31 martie ajunge la 90.946 faţă de 65.592 cât era media aceleiaşi perioade pentru anii 2015-2019. Cifre ce risipesc orice comentariu şi orice teorie a conspiraţiei. Majoritatea celor 25.000 de decese suplimentare din 2020 s-au înregistrat în regiunile din nord. Drama oraşului Bergamo rezultă şi din aceste cifre şi este copleşitoare – creşterea numărului de decese faţă de anul anterior a fost de de cinci ori şi jumătate mai mare!
Dar, cum spuneam, de ieri, activităţile productive au fost reluate, la fel şi o bună parte a comerţului. Pentru a întelege cât de mult a reglementat Consiliul de miniştri „redeschiderea” Italiei, Decretul-lege din 26 aprilie are un număr de 21 de pagini şi 10 anexe, în total 70 de pagini care reglementează în amănunt fiecare activitate care poate fi reluată, condiţiile de deşfăşurare a sa, obligaţiile pe care trebuie să le indeplinească angajatorii, profesioniştii şi cetăţenii care îşi părăsesc locuintele pentru a face cumpăraturi şi enumerarea poate continua. Iar nerespectarea măsurilor impuse fiecărui tip de agenţi economici se va sancţiona cu suspendarea imediată a activităţii. Probabil, că, in sfârşit, Italia are guvernul care a înţeles că unui popor latin nu îi este suficient să i se spună: „să păstrăm distanţa socială” fiindcă va lăsa loc unor nesfârşite discuţii şi dorinţe de eludare. Aici putem menţiona şi o situaţie ilară: întrucât decretul permite vizitarea persoanelor de care „ne leagă o stabilă relaţie afectivă”, pe reţelele de socializare s-a „decis” că se permit vizitele între prieteni, fiind nevoie ca purtătorul de cuvânt al guvernului să explice că această sintagmă nu îi cuprinde pe prieteni, făcând iarăşi o exhaustivă enumerare a persoanelor cuprinse în această definiţie...
Începând cu 4 aprilie a devenit obligatorie şi purtarea măştii în toate locurile publice, fiind exceptaţi de la aceasta doar copiii sub 6 ani. Preţul maxim al unei măşti a fost stabilit la 50 de eurocenţi.
Alături de noul decret-lege, fiecare regiune a adoptat măsuri complementare. De exemplu, în Lombardia, regiunea cu procentul cel mai mare de bolnavi, preşedintele regiunii, Attilio Fontana, a decis că, în mijloacele de transport în comun, pasagerii vor trebui să poarte măşti şi mănuşi. De asemenea, capacitatea de transport în Milano a fost redusă la 25% din cât era înainte de pandemie, fiind impuse condiţii de distanţare la accesele la metrou şi ocuparea vagoanelor. Sindicatele din ramură au atenţionat asupra faptului că se va ajunge la crearea de cozi în staţii, ceea ce ar face dificil de gestionat noile măsuri. Oricum, municipalitatea din Milano a creat noi piste de biciclete şi a permis accesul cu automobilul propriu în anumite zone din centru, până acum interzise sau permise cu numeroase restricţii.
Unele provincii din Nord permit accesul pe plaje sau în parcuri, evident, cu respectarea măsurilor de distanţare socială.
Sudul Italiei, unde pandemia a lovit uşor, în ciuda temerilor iniţiale, create de afluxul mare al locuitorilor Nordului care se refugiau în provinciile situate mai jos de Roma de teama carantinei totale din Milano, este mai relaxat. În Calabria, de exemplu, restaurantele, barurile sau pizzeriile vor putea fi redeschise, dar cu condiţia să servească doar la terase. Totuşi, ordonanţa care prevede asemenea drepturi a fost deja contestată de către ministrul afacerilor regionale, Francesco Boccia. Trebuie spus că Decretul-lege din 26 aprilie permite deschiderea localuri pe teritoriul Italiei, cu condiţia ca produsele vândute să fie consumate acasă sau la serviciu.
Totuşi, unele provincii din sudul Italiei menţin carantina obligatorie de două săptămâni pentru locuitorii Nordului care ajung aici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si da, veridicitatea imaginilor cu sirul de camioane transportand mortii a fost contestata. Personal am vazut alaltaieri o stire in acest sens. Nu spun ca era neaparat adevarata. Dar azi am cautat-o (voiam s-o postez aici) si ghici: a fost stearsa. De ce? Pentru ca era reala? Pentru ca banii UE se dau dupa numarul de morti?