Iubeşte şi nu fi prost! Cei care ne sperie azi cu o dictatură medicalo-ocultă sunt exact cei care pregătesc terenul pentru una

Imagine din timpul protestului care a avut loc în Piața Victoriei, pe 15 mai, și în care participanții au negat gravitatea pandemiei de covid și au promovat mesaje conspiraționiste - Credit foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

„Moartea neagră” l-a inspirat pe Giovanni Boccaccio să scrie una dintre capodoperele literaturii mondiale, Decameronul. Nu ştiu dacă pandemia actuală va fi izvor de inspiraţie pentru vreo altă capodoperă a vremii noastre, însă constat că a dezlegat imaginaţia multora dintre concetăţenii noştri.

La vreo şase sute de ani de când personajele lui Boccaccio, izolate din faţa ciumei într-un castel toscan, îşi imaginau întâmplări nemaipomenite şi picanterii pe atunci repudiate rapid de Biserica Catolică, acum, o parte dintre noi, claustraţi în propriile locuinţe, dar conectaţi de pe un biet telefon mobil cu prieteni reali şi virtuali, au transformat întreaga lume în scena unui complot galactic care, ca unul care îşi mai pierde vremea imaginând romane periculoase, m-a făcut invidios.

Precum într-o carte a lui Dan Brown sau, mai rău, a lui Stephen King, trăim într-o lume în care medicii şi savanţii s-au transformat în fiinţe malefice, psihopaţi care ne răpesc libertatea. Răul care îi mână e atât de mare, încât nici nu ştim la ce le foloseşte furtul libertăţii noastre. Alţii, mai bogaţi şi cu atât mai puşi pe grozăvii, vor să ne vaccineze. E asta ceva rău? Desigur, vaccinul ne poate transforma în zombi, poate conţine vreun microcip care va permite unor demenţi să ne urmărească de câte ori mergem la piaţă ori cum reacţionăm la glumele lui Mircea Badea şi, cel mai rău, ne poate prosti să aruncăm banii pe lucruri care nu ne trebuie, aşa cum facem când privim la teleshopping..

Dar cum savanţii singuri nu îi pot sminti pe aceia dintre noi care au păstrat înţelepciunea străbunilor, cohorte de jurnalişti, demult pe ştatele de plată ale masoneriei şi altor psihopaţi cărora banii şi sexul nu le mai sunt de ajuns, ne mint minut cu minut inventând morţi şi gropi comune şi acele şiruri lungi de camioane militare pline cu sicriele bunicilor Italiei. Ei controlează facebookul, twitterul, ne şterg postările care se împotrivesc vaccinurilor, care spun adevărul despre molime şi bilderbergi.

Atât de mult s-au infiltrat oculţii că şi scanerele care ne iau temperatura la intrarea în magazine ne pot citi gândurile sau ne vor tatua numele fiarei pe frunte.

Raţiunea a lăsat locul obscurantismului pandemic. De fapt, acesta mocnea de o vreme şi izbucnea violent şi apocaliptic în online de fiecare dată când un eveniment rupea monotonia cotidianului. Doar că, până acum, nimic nu ne-a cutremurat mai mult obiceiurile decât apariţia acestui duşman invizibil şi, deci, atât de contestabil încât a putut aduce armaghedonul online. A fost suficient ca un eveniment să ne modifice obiceiurile noastre pentru ca dramul de obiectivism să pălească în faţa pulsiunilor şi sumbrului care se ascunde în fiecare dintre noi.

Confortul nostru psihic depinde, în mare măsură, de persoane, locuri şi acţiuni repetitive, care ne creează sentimentul de „acasă”, de siguranţă, de „lume cunoscută”. Să nu ne ceară cineva să ne schimbăm, să renunţăm la unele dintre micile noastre habitudini, că devine brusc duşmanul nostru. Să ne amintim că purtătorul celui mai profund mesaj de dragoste a fost crucificat doar pentru că a cerut poporului ales de Dumnezeu să schimbe puţin din obiceiurile sale, să devină mai bun. Mă întreb dacă mulţi dintre creştinii care se îmbulzesc să atingă moaşte nu L-ar condamna la aceeaşi osândă dacă S-ar mai întrupa odată şi le-ar cere să renunţe la dorinţa lor care nu are de-a face cu iubirea Sa?

Ce ne nemulţumeşte cel mai mult că ni s-a cerut să stăm în case? Trebuia să ajutăm vreun orfelinat săptămânile acestea sau pe preotul paroh să cureţe parcul bisericii, aveam vreun plan măreţ care nu a fost pus în practică? Nicidecum, ne-am trezit brusc „eliberaţi” de micile noastre plăceri zilnice şi ne-am trezit într-o lume pe care nu o mai recunoşteam, deşi lumea aceea era chiar casa noastră şi împrejurimile sale.

Rutina pe care ne-o cerem înapoi nu este libertate. Este anticamera dictaturii. Vieţile noastre liniştite de până acum două luni erau terenul fertil pentru instituirea autoritarismelor. Era necesar doar să se identifice duşmanul. „Hoardele de emigranţi” ne-au speriat, însă nu suficient. Şi, iată, argumentul perfect a venit: un duşman ocult, putred de bogat (cum a ajuns Bill Gates, care atenţiona de câţiva ani, cu bună-credinţă, de pericolul unei pandemii, să ia locul infamului Soros?!), care controleaază guverne, organizaţii mondiale, medici de peste tot, jurnalişti, a aruncat în lume un virus care să îi permită a ne ţine în case, vaccina, să ne interzică înghesuitul în biserici, ne obligă să purtăm măşti când intrăm în locuri publice închise. 

Până şi banala mască pe care am văzut-o pe faţa multor medici (chirurgii nici nu pot intra în sala de operaţii fără o mască), citesc pe reţelele de socializare că împiedică oxigenarea, că ne va face praf unii centri nervoşi din creier peste vreo şase luni, făcându-ne obedienţi şi fără voinţă, fiinţele perfecte pentru o dictatură! Bineînţeles, nu am văzut vreun medic distribund aşa ceva.

Cei care ne sperie azi cu o dictatură medicalo-ocultă sunt exact cei care pregătesc terenul pentru una. Exemplul Ungariei este elocvent: premierul Orban şi sfătuitorii săi politici şi-au speriat poporul cu monstruozitatea forţelor oculte coordonate de un evreu bogat care vrea să le aducă emigranţi criminali, să le răpească modul lor tradiţional de viaţă, să îi transforme în zombi fără conştiinţă naţională maghiară şi numai buni a fi conduşi de corporaţii străine. În locul locul dictatorului Soros, ungurii îl au acum pe domnul Viktor Orban, care tocmai a decis că poate guverna după cum doreşte, iar parlamentul, dominat de partidul său, i-a dat binecuvântarea şi s-a retras pentru o perioadă în umbra „marelui conducător”. Atenţie la cei care strigă „Dictatură!”, ei sunt cei pregătiţi să o livreze.

Nu trebuie să ne spună o autoritate cum trebuie să ne comportăm. Dacă vrem să ştim cum trebuie să ne apărăm de abuzurile angajatorului, întrebăm un avocat, dacă se sparge o ţeavă, chemăm instalatorul. Dacă avem o problemă medicală, nu ar trebui să întrebăm medicul, iar nu pe doamna Olivia Steer? De ce am proceda acum altfel?

„Iubeşte şi fă ce vrei!” spunea fericitul Augustin. Aţi citit iubire pe chipul Înalt Prea Sfinţitului Teodosie când împărtăşea sâmbătă copiii sau mai deunăzi când se prezenta să dea explicaţii în faţa instanţelor din Constanţa într-un dosar penal? Cred că mult mai aproape de Dumnezeu putem fi ascultând slujba părintelui paroh transmisă online sau rugându-ne în tăcere decât primind sfânta împărtăşanie de la un ierarh a cărui îndărătnicire îmi aminteşte de „credincoşii” Profetului care au însângerat Orientul Mijlociu.

Noi, cei care nu suntem nici prea-fericiţi, nici deasupra greşelii, ar trebui ca, atunci când decidem dacă distribuim un sfat medical dat de un fierar-betonist sau dacă respectăm distanţa faţă de bătrâna care stă în faţa noastră la coada de la supermarket, să nu uităm două lucruri: raţiunea şi iubirea. Doar pe urmă să facem ce vrem!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp