Cine stă cu ochii pe TikTok, în zilele astea, dă de o nouă bornă a absurdului românesc. O icoană în care Călin Georgescu este pictat... în cătușe. Da, ai citit bine. Oamenii care se bat cu pumnul în piept că sunt creștini ortodocși, apărători ai dreptei credințe și ai tradiției strămoșești, au reușit o performanță greu de egalat în materie de blasfemie. L-au ridicat pe un om la rang de sfânt martir, transformând justiția într-o scenă din viețile sfinților.
Fiecare dintre noi are preferințe. Fiecare am votat pe cineva, am simpatizat cu un lider, am pus ștampila pe un program sau pe o promisiune. E în firescul democrației să ai opțiuni și să speri că ele îți vor aduce un bine. Dar în cazul de față s-a trecut o graniță fină, s-a trecut de la susținere politică la idolatrie.
Și nu e o noutate, ci doar vârful unui iceberg. Susținătorii lui Georgescu, la fel ca alții din zona lui, s-au folosit întotdeauna de simbolurile creștine ca de unelte de marketing electoral. Politica nu trebuie să fie amestecată cu religia. Sunt două domenii care n-au ce căuta pe aceeași tarabă. Religia este în slujba sufletului, pe când politica ar trebui să fie în slujba cetățeanului, să-i asigure condiții, predictibilitate și bunăstare în viața de zi cu zi.
Când amesteci altarul cu urnele de vot, deschizi ușa abuzului. Dar acum, cu această „icoană” în care apar însemnele sacre și un politician în cătușe, s-a ajuns mult prea departe.
Și atunci stau și mă întreb, privind la tot acest circ… unde e linia între credință și fanatism?
De când a devenit un politician, oricare ar fi el, cu bunele și relele lui, obiect de cult religios?
Această nevoie bolnavă, de a găsi un Mesia, spune o uriașă tragedie despre noi, ca societate. Ne arată un popor atât de decuplat de la realitate, atât de lovit de precaritate și de lipsa de speranță, încât își caută salvatori divini în cei mai improbabili oameni. Când instituțiile statului nu mai oferă încredere, când clasa politică tradițională a eșuat lamentabil în a oferi siguranță, omul simplu se agață de orice. Chiar și de o iluzie, chiar și de un „salvator al neamului” pus în cătușe.
Eu cred în libertatea de opțiune și în dreptul fiecăruia de a susține pe cine vrea. Dar refuz să accept că am ajuns atât de jos încât să batjocorim simbolurile sacre, doar pentru că ne-am îndrăgostit de un guru. Când punem credința să valideze scheciurile politice de pe rețelele sociale, nu facem decât să demonstrăm că ne-am rătăcit complet busola morală.
Cazul acesta nu mai e despre Georgescu. Este despre soarta la care am ajuns toți românii, o națiune care se uită la propria ei viață ca la un serial prost, unde politicul a devenit religie, iar derizoriul a devenit normă.
Și dacă nu ne oprim din acest circ, riscăm să nu mai salvăm nicio Românie, nici măcar propria noastră rătăcire.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.