La moartea unui erou

foto facebook/ Nicusor Dan

Aveam 22 de ani când l-am văzut în cușcă pe Ilie Ilașcu. Mulțimea striga "trădătorul", cerea să fie condamnat la moarte și el striga stând vertical, dârz de parcă nu avea în față perspectiva morții, ci un rai românesc, de care românii de peste Prut au fost atât de însetați, încât nici moartea nu îi mai putea speria: Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească Moldova, Ardeal și Țara Românească!

Îmi amintesc de parcă mi-a rămas pe inimă arsă cu fierul înroșit în foc acea imagine cu el - și grupul Ilașcu - în cușca strigându-și cel mai mare dor, de a fi român, de a trăi în țară lui.

Îmi mai amintesc și ce tare plângeam privindu-l și cum mă întreba băiețelul meu cel mare:

- Mami, de ce ai "lapiți" (Așa pronunța cuvântul lacrimi, când a început să vorbească) pe față?!

I-am arătat imaginea de la televizor și nu îi puteam explica nimic. Era prea mic să înțeleagă.

- Plângi pentru că nenea e în cușcă? De ce îl țin în cușcă?

Nu știam ca să îi răspund. L-am strâns tare în brațe și plângeam în hohote.

Copilul meu mi-a șters lacrimile de pe față și mi-a zis cu mirare:

- Omul din cușcă nu plânge. Tu de ce plângi?!

Mi-am șters lacrimile imediat.

...

Acum eroul din cușcă mult mai liber decât mulți dintre noi cei care nu am fost niciodată închiși a plecat la cer.

Nouă ne-a rămas să nu îi uităm niciodată lupta pentru care și-a pus în joc viața, dar mai ales să știm cum să ne alegem eroii.

Nu șoșoace rusești, nu slugi putiniste, nu guralivi fără nicio faptă în spate, ci un om care pentru țară a fost dispus să moară.

Drum bun spre cer, om care între a fi sub ruși și a fi român, ai ales să mori, dar să fii român!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp