„Visul meu cel mai mare e să dau bacul. Și la 50 de ani dacă e să-l dau, tot îl dau”

„Visul meu cel mai mare e să dau bacul. Și la 50 de ani dacă e să-l dau, tot îl dau”.

Ni se prezintă ca Stela, dar acasă, în Potcoava Olt, toată lumea o cunoaște ca Garoafa.

Deși are doar 4 clase, Garoafa a înțeles că singura șansă a comunității ei e educația. De câțiva ani se luptă să-i convingă pe părinții din comună să-și lase fetele să meargă la școală și după clasa a 4-a.

S-a dus la „domnul Cătălin, liderul de pe 4 județe” să îl roage să o ajute: „Domnu’ Cătălin, școala nu strică!”. Şi împreună au luat stradă cu stradă, casă cu casă, să schimbe mentalitatea oamenilor.

„Material didactic” a fost la aceste întâlniri Dario, lumina ochilor Garoafei. „Nu vă place că băiatul meu are 12 clase și un viitor strălucit în față?!”

La 42 de ani, acum femeie în toată firea, Garoafa se simte în sfârșit liberă să-și aleagă singură viitorul: va intra în clasa a 5-a și spune că nu se va opri până nu-și dă bacalaureatul. „Visul meu cel mai mare e să dau bacul. Și la 50 de ani dacă e să-l dau, tot îl dau”.

Împreună cu Dario și alte femei din ONG-ul pe care l-a înființat pentru educația tinerelor fete, „Mândri că suntem romi”, Stela Garoafa a venit săptămâna asta la București, la un concurs de proiecte ale organizațiilor neguvernamentale din juriul căruia am făcut parte. „Suntem împreună pentru fetele noastre! Toată strada s-a trezit azi dimineață să ne încurajeze. Au auzit că mergem la București”.

De la Dario, Garoafa are o nepoată, pe Anais, de 3 ani. Îmi arată un filmuleț cu Anais țopăind prin curte: „Bună sunt Anais și vreau să fiu învățătoare!”