- Cât e buchetul ăsta, doamnă?
- 150!
Înjur în gând. Iar am început prost și m-a luat de papagal.
- Cââât? încep eu negocierea.
- 150 îl las pentru tine.
- Merge prost? Mai cumpără lumea flori? încerc o diversiune.
- Merge prost, mamă, nu mai are lumea bani, ne-a nenorocit Bolojan ăla cu taxele.
… zise ea care n-a tăiat un bon în viața ei, nu-mi reprim o replică în gând.
- Hai, dă-mi 130, lasă de la ea.
Recurg la argumentul suprem al negocierii învățat la gramatica vieții:
- Am decât 100 de lei. Şi dau să plec.
- Stai așa! îmi zice și-l mai înjură o tură pe Bolojan că nu mai are lumea bani. Hai, dă suta aia. Ți le împachetez?
- E inclus? mă asigur.
- Pentru tine da, îmi zâmbește dulce ca un bujor.
Plec încântat de afacere. N-apuc să mă îndepărtez că o aud din spate:
- Hai că i-am luat și lu ăsta banii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.