- Cât e buchetul ăsta, doamnă?
- 150!
Înjur în gând. Iar am început prost și m-a luat de papagal.
- Cââât? încep eu negocierea.
- 150 îl las pentru tine.
- Merge prost? Mai cumpără lumea flori? încerc o diversiune.
- Merge prost, mamă, nu mai are lumea bani, ne-a nenorocit Bolojan ăla cu taxele.
… zise ea care n-a tăiat un bon în viața ei, nu-mi reprim o replică în gând.
- Hai, dă-mi 130, lasă de la ea.
Recurg la argumentul suprem al negocierii învățat la gramatica vieții:
- Am decât 100 de lei. Şi dau să plec.
- Stai așa! îmi zice și-l mai înjură o tură pe Bolojan că nu mai are lumea bani. Hai, dă suta aia. Ți le împachetez?
- E inclus? mă asigur.
- Pentru tine da, îmi zâmbește dulce ca un bujor.
Plec încântat de afacere. N-apuc să mă îndepărtez că o aud din spate:
- Hai că i-am luat și lu ăsta banii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp





Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Domnul Negruțiu a răspuns deja la test.
Deci tanti a cerut din start dublu ca să aibă marjă de negociere.
Și toate din cauza lui Bolojaf..
Dar autorul a preferat să încurajeze indirect evaziunea fiscală și economia subterană.
Aici mă refer la evaziune.
Despre buchet, nu pot să mă pronunț, câtă vreme nu se spune câte fire și ce flori sunt în buchet.
Nu știu, dacă peste tot pe unde vă aventurați lumea îl critică, mai bine stați în buluță! :D
Se pare că ești clona lui Dan cojocaru,.
Cât despre "clone" , am explicat deja că nu sunt, simplul fapt că nu scriu "romane fluviu" ar fi trebuit să fie clar, whatever.