Foto - Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu
Foarte rar am ascultat interviuri cu miliardari. Nu e un boicot conștient, e mai degrabă faptul că oamenii cu mulți bani vor predica bogăția și puterea financiară, ambele fiind aspecte care pe mine personal nu prea m-au interesat. Astfel că pur accidental am dat peste un interviu susținut de Țiriac în urmă cu câțiva ani. Așa mi s-a deschis apetitul și le-am căutat și pe celelalte. Brusc, mi-am dat seama că sunt niște lecții importante de învățat de aici. Și prima dintre ele e aceea că, indiferent câți bani reușești să acumulezi într-o viață, tot vai de capul tău ajungi. A doua e că, atunci când n-ai bani de doi piloți, trebuie să fii pregătit să-ți conduci singur avionul. Pardon, avioanele. Și a treia e aceea că în viață trebuie să rămâi mereu concentrat. Că te poți lua cu treburi și poți uita că ai lăsat doi bolizi de lux într-un garaj acum zece ani.
Un lucru pe care vreau să-l împărtășesc din start e că nu înțeleg gândirea unui om care reușește să producă bani. Eu n-am reușit să fac asta, deci nu pot pricepe ce mecanisme și sisteme de valori se activează în cazul acestor indivizi. De asta o să pară că fac mișto de niște povești de viață, dar în realitate voi povesti, trecând exclusiv prin filtrul gândirii și sensibilității mele de om sărac, niște întâmplări relatate de miliardarul Țiriac, din care noi, săracii, putem extrage niște învățături.
Una dintre întâmplările împărtășite de Țiriac într-unul dintre interviurile pe care le-am urmărit are legătură cu pierderea busolei. Ce s-a întâmplat e că Țiriac a participat la o licitație, în urma căreia a achiziționat peste 30 de bolizi de lux. Și povestea omul că, privind acele mașini, nu mai înțelegea nimic. Nu mai știa care e frumoasă, care e valoroasă, care e simbol al puterii, care e etalon de viteză. „Pierdusem busola!” - își amintește miliardarul, care, brusc, nu mai știa să aprecieze valoarea. Pentru că, de la un anumit nivel de putere financiară, începi să constați că lucrurile pe care ți le dorești ca să te simți împlinit devin tot mai puține. Și toate celelalte ți se par la fel. Rațional, tu știi că nu sunt. Personal, simți că nu vezi diferențele. Sigur, ni se poate întâmpla și nouă, celor care nu avem imperii financiare, să ni se pară că toți miliardarii sunt la fel. Și pe bună dreptate. Și când ești sus, și când ești jos, poți avea busola dereglată. Și da, iată că poți fi trist și după o licitație din care ai plecat cu peste 30 de bolizi de lux. Sigur, una e să te alini cu bere la pet și alta e un coniac rafinat, dar sentimentul e același.
La fel de trist era miliardarul și când povestea despre cei doi bolizi de lux de la Ferrari pe care i-a uitat vreme un deceniu într-un garaj din München. Ce s-a întâmplat? Cei de la Ferrari i-au trimis o mică atenție, căci Țiriac e influencer dinainte de social-media, constând într-un bolid de lux, model puternic. Țiriac a sesizat imediat potențialul mașinii, așa că a decis să investească și să-și achiziționeze un al doilea model identic de Ferrari, pe care să-l poată exploata în caz de ceva. Din păcate, omul s-a luat cu viața, cu treburile, cu nevoile traiului de fiecare zi, și a uitat de existența celor doi bolizi. Și-a amintit de ei zece ani mai târziu, când l-a sunat cineva să-l întrebe ce planuri mai are cu mașinile astea.
“Atât de supărat am fost, că le-am vândut într-o singură zi, la jumătate de preț”, își amintește magnatul cu o tristețe pe chip, de parcă lumea întreagă apăsa pe umerii lui.
Ce lecție avem de învățat de aici? Ei bine, concentrarea. Să nu uităm niciodată ce avem și pe unde am pus ce avem. Că uite așa pierdem din vedere că poate am uitat de vreun apartament, de vreun teren, de vreo mașină sau de vreo 10 lei în buzunarul din haina pe care am purtat-o iarna trecută. Și se devalorizează… Or, asta e o lecție cât se poate de valoroasă.
Iar ultima lecție e să nu-ți fie rușine să muncești pentru tine. De exemplu, ce credeți că face Țiriac când n-are bani de doi piloți? Credeți că se lamentează? Că dă vina pe guvernul alcătuit mai mult din proști, nu din hoți, cum și-ar fi dorit el? Nu, domnii mei! Nu, doamnele mele! Își conduce singur avionul. Pardon, avioanele! Că nu e sărac să aibă unul singur, ca toată lumea. Lecția asta e una mare și are un sens realmente profund. Nu e nicio rușine să faci tu lucrurile pe care ar trebui să le facă angajații tăi. La fel cum nu e nicio rușine să te duci tu la magazin să-ți iei țigări și băutură, în loc să-ți trimiți copilul. Ce faci tu cu mâna ta e sfânt și nu te costă. Așa că nu strică încercată rețeta. Cine știe cum ajungem toți miliardari peste noapte?
Eu acum trebuie să vă părăsesc. V-aș mai fi scris și alte povești pe care le-am auzit la Țiriac, dar acum trebuie să stau și să mă gândesc dacă n-am uitat vreun bolid de lux prin vreun garaj din Tecuci și, chiar mai important, să mă gândesc un pic la fericire. La fericirea noastră. Că, în realitate, noi, așa săraci cum suntem, parcă înțelegem un pic mai bine cum funcționează busola aceea. Și parcă e frumos să te poți bucura de un cer senin, de un covrig gustos sau de sentimentul de a reuși să-ți cumperi ceva ce ți-ai dorit multă vreme și nu ți-ai permis. Parcă e mai cinstită viața când e grea. Nu credeți, domnule Țiriac?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce articol interesant si ce lectii de viata. Vai si ce "trist" e sa fii miliardar.
Smiorc, smiorc.