Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Libera exprimare nu e un scut pentru ură. Nu e un permis de a batjocori durerea altuia. E un exercițiu de maturitate

Cjarlie Kirk violență

Foto: Profimedia

Un om a fost ucis. Unul cu care mulți nu erau de acord. Unul care, prin ideile lui, a stârnit controverse, a provocat, a iritat. Dar tot un om. Și când un om este ucis, nu te bucuri. Nu pentru că ai fi de acord cu el, ci pentru că ai bun-simț și aperi niște principii. Pentru că ai învățat că demnitatea și legea nu sunt negociabile, nici măcar atunci când celălalt te enervează profund. Când te bucuri de uciderea cuiva, nu arăți cât de mult îl detestai, ci cât de puțin ai înțeles din ce înseamnă să fii om. Și apărător al democrației. 

În România, reacțiile la moartea lui Charlie Kirk au fost diverse. Unii au tăcut. Alții au plâns. Dar au fost și voci care au jubilat. Care au spus că „a meritat”, că „așa pățești când ești extremist”. Și aici e problema. Când asasinarea devine prilej de glumă, de satisfacție, de revanșă ideologică, înseamnă că am pierdut ceva esențial pe drum. Am uitat că libertatea nu înseamnă doar dreptul de a spune ce gândești, ci și responsabilitatea de a o face fără să calci în picioare demnitatea altuia.

Libera exprimare nu e un scut pentru ură. Nu e un permis de a batjocori, de a umili, de a râde de durerea altuia. E un exercițiu de maturitate. Și da, e greu. E greu să accepți că cineva poate gândi altfel decât tine. Că poate fi conservator, habotnic, radical. Dar dacă tu crezi în libertate, atunci trebuie să o aperi și pentru ei. Nu doar pentru cei care îți plac. Nu doar pentru cei care îți confirmă convingerile. Ci mai ales pentru cei care te provoacă, care te scot din zona de confort, care te fac să te întrebi „cum poate cineva să creadă așa ceva?”

Asta e democrația. Nu unanimitate, ci diversitate. Nu liniște, ci dezbatere. Nu confort, ci fricțiune. Și dacă vrem să trăim într-o societate în care libertatea are sens, trebuie să învățăm să o protejăm chiar și atunci când ne doare. Chiar și atunci când ne vine să strigăm „nu merită!” 

Pentru că, în final, nu e despre ei. E despre noi. Despre cine vrem să fim. Despre ce fel de lume vrem să construim.

Asasinarea celui care gândește altfel decât mine nu e niciodată o victorie. E o pierdere. Și dacă nu știm să o tratăm cu maturitate și echilibru, atunci poate că problema nu e la cel care a murit. Ci la cei care au rămas.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „pe viață” a devenit loto câștigător, casă-masă. fățarnici-s în festival perpetuu, întru prostirea noilor vlăstare. asta-n condițiile-n care pensionarii nu-și permit un metru cub apă caldă+canalizare+”pierderi”. dați-vă măsura. ce zile trăim, din ce-n-ce mai mulți se-aruncă-n cap, vria morală devine mașină de tocat.
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    " Unul care, prin ideile lui, a stârnit controverse, a provocat, a iritat" asta se aplica si celor de stanga si celor de dreapta, dar astia de dreapta, considerati mai taranoi si mai iubitori de arme nu au incercat sa ii asasineze pe biden sau kamala harris. ciudat totusi cum trump a avut 2 tentative si pe kirk l-au nimerit.
    • Like 4
    • @ andrei
      Ion Ion check icon
      Si mai ciudat e ca nici unul dintre cei doi care au incercat sa-l omoare pe dumph nu era de stanga. In mod ciudat unul dintre ei chiar avea postari anti imigratie si antisemitice asemanator celui pe care a incercat sa-l omoare. Iar cel de-al doilea era un impatimit al armelor de foc. Ciudat....

      Si asa pentru tine, uite niste intamplari recente care ar putea sa-ti starneasca curiozitatea:
      - 2025 Minnesota legislator shootings
      - Pelosi family attack
      - Gabrielle Giffords attack
      - Gretchen Whitmer kidnapping
      - Josh Shapiro house fire

      Si sa nu uitam despre pacifistii care au atacat capitoliul cu ganduri prietenoase si flori in mana...

      Niste fecioare pure...
      • Like 0
  • haha! Intre timp presedintele Trump a declarat ca spera ca cel care l-a asasinat pe Charlie Kirk sa fie executat.

    Asta e una. A doua chestie ar fi daca s-ar fi bucurat cineva daca in locul lui Charlie Kirk ar fi fost vorba despre Hitler.
    • Like 1
    • @ Bogdan Misaila
      În SUA încă există pedeapsa cu moartea în unele state și dacă asasinul lui Kirk ar primi pedeapsa capitală asta ar putea fi legal la ei în acele condiții. Noi europenii însă, și eu personal NU sunt / NU suntem pentru pedeapsa cu moartea. Totuși comparația cu cazul Hitler e total forțată. Kirk și-a folosit numai libertatea de exprimare, în mod democratic. Pe ai lui i-a încântat, pe adversarii lui politici i-a exasperat. Motiv pentru care l-au și lichidat. Cu Hitler e altă treabă. El a fost un atacator continuu, un criminal de război continuu. Un atentat împotriva lui nu ar fi avut semnificația unei pedepse pentru fapte anterioare, ci o încercare disperată de OPRIRE a genocidului pe care îl organiza în mod continuu. Adică un act subsumat războiului. De fapt au existat atentate la Hitler, dar din păcate nereușite. Acei atentatori erau DE PARTEA BUNĂ A BARICADEI și toată lumea normală la cap s-ar fi bucurat să piară atacatorul, criminalul și cel din cauza căruia nu se mai tremina războiul și crimele de război, respectiv Holocaustul. Atentatul la Hitler ar fi fost atunci, repet, mai mult un fel de AUTOAPĂRARE împotriva războiului și crimelor următoare, decât o pedepsire pentru crimele trecute. Concluzie: dacă trăiam pe vremea WW2, eu unul cu siguranță m-aș fi bucurat să fie asasinat Hitler și astfel să se încheie toate nenorocirile. DAR, cum sunt împotriva pedepsei cu moartea, dacă Hitler ar fi prins sfârșitul războiului viu și ar fi fost JUDECAT la Nurenberg, eu (cu mintea de acum) aș fi fost pentru închisoarea pe viață și NU pentru pedeapsa capitală. Nciun om nu merită pedeapsa capitală în urma unui proces penal. Pare paradoxal ce am spus, dar nu e nimic incoerent. Sper că m-am făcut înțeles. Asta e nuanța: în război îți ucizi dușmanii, așa stă treaba, nu ai cum altfel. Dar ca urmare a unui proces penal NU îl ucizi pe condamnat, orice ar fi săvârșit. În război uciderea e legitimă și necesară (altfel nici nu s-ar mai numi război, ci bambilici sau joc pe calculator). Dar procesele penale, pe timp de pace, NU trebuie să condamne la moarte pe nimeni.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Mihai check icon
      În anumite cazuri pedeapsa capitală este justificată. Nu are rost să cheltui o grămadă de bani care nu ajung la școli și spitale pentru a ține în variată o scursură, fie că este vreun pedofil, criminal în serie, psihopat, sociopat sau trădător rusofil.
      • Like 1
    • @ Mihai
      Dezbaterea pe acest subiect e nesfârșită. E vorba de o alegere principială. Eu, ca și creștin ortodox, zic că viața nu e ceva cu care să ne jucăm noi de-a Dumnezeu, ea fiind A LUI DUMNEZEU. Pedeapsa penală, oricât de dură, nu trebuie să aibă legătură cu viața. A lua viața cuiva ca pedeapsă penală, e ea însăși o crimă. Iar crima nu se justifică în termeni de profitabilitate economică, așa cum justifici tu. Altfel stă treaba în război, așa cum spuneam și mai sus. Acolo e care pe care. Tot păcat e să ucizi și în acel caz, dar acolo mi se pare inevitabil și de aceea, în final, demn de iertare. Așa zic eu. Ce decide Dumezeu nu știu, dar voi afla dincolo....
      P.S. Trădătorii sunt trădători, indiferent că sunt rusofili sau francofili, germanofili etc Trădător înseamnă să vinzi interesul țării tale pentru interesul altei țări (oricare) pe bani sau alte avantaje. Sau chiar din motive care nu țin de niciun avantaj personal (pot exista și astfel de situații bazate pe resentimente). A trăda = a te da după interesul altor țări, în dauna țării tale. Punct. Dar repet, fără pedeapsa capitală. Și să-ți spun un secret: există (sau se pot inventa) pedepse mai rele ca moartea....
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Mihai check icon
      Cei care sunt incorigibili și nu vor mai fi utili societății niciodată, nu ai ce să le mai faci decât să îi lași afară după câteva zeci de ani și să recidiveze. Pentru lucrurile grave trebuie să existe o descurajare iar dacă ceva totuși se întâmplă, atunci să fie aplicată pedeapsa.
      Am văzut cum stă treaba cu accidentele în trafic, neatenția, nesăbuinta și așa mai departe. Dacă cineva ar știi câ nu mai conduce vreodată și că stă 20 de ani la răcoare pentru un accident grav, să vezi cum ar scădea prețurile RCA în ideea că ASF-ul ar asigura o piață funcțională.
      • Like 1
  • IraM check icon
    Crima e arma marxistilor din totdeauna.
    De la protomarxistii revolutiei franceze, la bestiile de azi.
    Cum sa nu se bucure?
    Aia dintre voi care sunteti inca confuzati: beliti ochii, asta aduce ideologia asta.
    Gata cu povestile, it got real!
    Nu mai aveti scuze sa-i mai sustineti pe progresisti.
    O bestie care ucide, trebuie eliminata.
    • Like 0
    • @ IraM
      Mihai check icon
      Pe Martin Luther King și Malcolm X tot marxiștii i-au eliminat?
      • Like 1
    • @ Mihai
      Lumea de atunci nu era deloc ca cea de acum. Atunci M.L.King era de partea bună a istoriei, care milita pentru drepturi democratice și împotriva discriminării de orice fel, inclusiv rasiale. Iar rasiștii erau dimpotrivă, ÎNVERȘUNAȚI împotriva persoanelor de culoare. Acum progresiștii, în loc de a ajunge la o poziție echilibrată și rațională, inteligentă, au trecut la extremism în sens invers. Care ca orice extremism, e la fel de malefic. Atunci se persecutau negrii, acum se pupă pantofii negrilor (la propriu, așa cum fac cei din BLM), se promovează peste tot în special minoritățile de orice fel în dauna albilor etc Știi bine toate astea, n-are rost să mai continui. Acum cei răi, cei înverșunați, cei cu ideologie alienată sunt progresiștii / stângiștii. Lumea s-a sucit, iar ce reprezintă Trump în SUA e dorința americanilor de a scăpa de extremism și a reveni la o normalitate fără extremism de niciun fel, nici într-o parte nici în alta. Duritatea lui Trump e, din păcate, necesară când te lupți cu un monstru precum extremismul woke, dar Trump nu va duce SUA în cealaltă extremă, ci către normalitatea mult dorită.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Mihai check icon
      Ideea e că toți criminalii ăștia erau cumva îndoctrinați de vreo extremă sau cu probleme acute la mansardă.
      • Like 1
    • @ IraM
      De unde ai aflat ca asasinul este "progresist"? E barbat alb, american nu emigrant, dintr-o familie de republicani, religios (prin stiri apare ca s-a dus la un soi de preot sa isi marturiseasca fapta, iar preotul l-a turnat la FBI - asa merge secretul spovedaniei la mormoni), nu a stat la universitate decat un semestru (deci nu acolo a fost indoctrinat). Nu era inregistrat ca democrat, nu e vreo dovada clara (pana acum, poate ca va aparea) ca ar fi homosexual. Insa apar poze multe cu el si arme, multe si felurite, de cat era copil pana acum.
      Tu asta ai inteles, ca problema sunt "progresistii", nu sanatatea mentala si accesul facil la arme? Cum ai ajuns la concluzia asta?
      • Like 0
    • @ IraM
      Mai dar ce radical ești! Eu mă întreb dacă vor câștiga "suveranistii", în lume, ce metode de aducere pe calea ce bună a opozanților lor vorfolosi?!
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Mai cum mai împarți tu dreptatea, cand la unii când la alții. Este uimitor cum le știi pe toate, la toate ai răspunsuri și doamne ferește să te contrazică careva că-l și sufoci cu "elocinta" ta.
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro