Scriitorul și filosoful Gabriel Liiceanu a afirmat că majorarea taxelor a fost „obligatorie” pentru România, avertizând că țara risca pierderea accesului la finanțare. Acesta susține că nemulțumirea publică nu ar trebui îndreptată spre Ilie Bolojan, ci spre cei care au generat dezechilibrele bugetare.
„Ce ați face dumneavoastră în clipa în care agențiile de rating îți evaluează țara – în clipa în care prim-ministru a devenit Bolojan – să zicem la nota 4? Agențiile de rating, cele care sunt complet detașate de obiective, care stabilesc în ce măsură un investitor străin merită să pună de o afacere în țara cutare sau cutare. Nota noastră este 4. Dacă ea scade la 3, noi nu mai putem împrumuta nimic niciodată. În clipa aia se moare de foame”, a explicat Gabriel Liiceanu la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Liiceanu: Bolojan a preluat o situație economică dificilă
Scriitorul a descris poziția de prim-ministru drept una extrem de dificilă în contextul actual, marcat de disfuncționalități instituționale și dezechilibre acumulate.
„Deci, omul ăsta, care a acceptat să fie prim-ministru – nu știu cum a avut curajul și nu știu cum cineva ar mai putea să aibă curajul ca azi, în România, să dorească să ajungă prim-ministru – a trebuit să opereze pe un teren care era accidentat total în acest fel. Apropo de ce a moștenit, a moștenit o țară în care DNA-ul nu mai funcționa, o țară în care Fiscul nu-și mai făcea treaba și în care sursele de venit erau totuși taxele de la firmele private, plus împrumuturile”, a spus Liiceanu.
Acesta consideră că, în lipsa unor corecții rapide ale dezechilibrelor, inclusiv recuperarea unor pierderi generate de politicile anterioare, creșterea taxelor era principala soluție pentru refacerea bugetului.
„Ce face un om care se pornește cu această treabă sub nas? Trebuie cumva să regenereze bugetul. Cum? Nu luând înapoi, nu încercând să repare gesturile care au dus la această situație? Deci dacă companiile de stat au devenit pepiniere ale intereselor tipilor care erau la guvernare în politică, în partidele cheie, nu trebuie să încerci să dai înapoi aceste câștiguri frauduloase? Nu trebuie să faci ceva cu pensiile uriașe? Scandalul care a ieșit cu pensiile magistraților și care i-a devalorizat în ochii oamenilor pe cei care conduceau magistratura, pentru că n-au mai vrut să dea înapoi banii pe care îi primeau.
O țară care își dă toți banii împrumutând la nesfârșit pe asemenea bonusuri eterne nu poate fi reparată decât dacă faci marșarier cu aceste lucruri. Și atunci ce surse de alimentare a bugetului ai? Normal că creșterea de taxe care e obligatorie.
„(...) Suntem în situația în care ni se cere să plătim cu sudoare și sacrificii risipa uriașă dinainte. Or, atunci oamenii trebuie să fie supărați nu pe domnul Bolojan, care trebuie să repare cu sudoare și sacrificii, ci pe cei care au făcut-o, cei care efectiv ne-au dus în situația asta.”, a spus Gabriel Liiceanu.
Criza globală de încredere și „promisiunile încălcate”
Scriitorul și filosoful Gabriel Liiceanu a vorbit la emisiunea „În fața ta” și despre criza globală de încredere dintre state și despre tensiunile internaționale, descriind situația actuală a lumii drept una dominată de promisiuni încălcate.
„În măsura în care noi nu putem trăi fără să promitem, niciunul dintre noi… Promit că vin la emisiune azi la ora 4. Stă în natura mea, deopotrivă, să promit și să nu-mi respect promisiunea. Deci toată istoria omenirii e o suită de promisiuni încălcate, încălcate prin războaie mai presus de orice. Pentru că inițial totul este o promisiune care, făcută de două părți, încearcă să fie respectată. Dar din cauza fondului impulsivo-agresiv al emoțiilor negative, al naturii umane căzute, cum se spune în Biblie, noi în aceeași măsură nu ne putem ține de promisiune”, spune Liiceanu.
În opinia lui Liiceanu, una dintre cele mai mari probleme ale momentului este incapacitatea statelor de a respecta acordurile internaționale.
„Ce trăim acum este o criză a planetei în jurul incapacității de a crea acorduri internațional respectate, terminând cu dreptul internațional. În clipa în care cel care încalcă dreptul internațional și intră peste altă țară și pe urmă apare – cum au făcut rușii recent și au spus - ce au făcut americanii cu Iran e o imoralitate.”
Filozoful Gabriel Liiceanu spune că paradoxul apare atunci când agresorii ajung să invoce moralitatea. „Imoralitate… Ideea să-ți vorbească despre imoralitate agresorul și criminalul numărul unu al omenirii este halucinantă. Deci, în această lume trăim. Și atunci noi nu mai avem Organizația Națiunilor Unite, avem «Organizația Națiunilor Neunite», asta ar trebui făcută. Cum funcționează omenirea bazată pe neunire totală, pe discordie. În ceasul ăsta suntem. Asta cred eu că e criza planetară. Este un ceas al istoriei, al discordiei planetare”, a spus Liiceanu la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14.00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu uitați că ne așteaptă o sinistră rocadă, prin care unul dintre actualii lideri pesediști va veni la conducerea guvernului. Va fi el un curajos? Grindeanu, curajos? Amintiți-vă de „curajoșii” Ponta, Dragnea, Dăncilă sau contemplați-o pe O. Vasilescu.
Există un curaj otrăvit pentru o nație, curajul tupeistului leneș, corupt, agresiv, habarnist și cinic. Să ne ferească!
Clasa noastră politică e plină de „curajoși” care nu știu altceva decât să mărească birurile din cârca prostimii când se ajunge la fundul sacului. Mai întâi vin unii care ne tot „dă” (că nu „dă” de la ei!) și ăștia sunt „băieții buni”, apoi vin alții și ne ia, motivând că nu mai au de unde să ne dea, iar ăștia sunt „băieții răi”. Și, ca să vezi „minune”: și unii și ceilalți se bat în piept cu mândrie patriotică (!) că ei sunt „coaliția” care ne scoate din rahatul în care tot „domniile” lor ne-au scufundat.
Eu am îmbătrânit în „ciclul” ăsta, repetat cu precizia unui ceas elvețian…
S-o salveze de la ce ? Nu cumva de la situația în care au adus-o chiar ei ? Pentru că ei au dictat în guvernare, după ce Iohannis a cedat șantajului marca Marcel.
Și atunci au amenințat tot cu AUR, la eventualul vot de suspendare.
Chiar așa, AUR să ne fie salvarea ? Mai nou sunt porumbeii păcii planetare..
Da, AUR și prietenii au confiscat protestul anti-război, făcând scandal ca de obicei prin Parlament.
Când un bufon pătrunde în Palat nu devine Împărat, ci Palatul devine circ.. Așa că mai ușor totuși cu vuvuzelele.
Dar la noi funcționează din plin cartezianul ori albă, ori bălaie, uitând că viața nu e totuși un fel de alba-neagra pe tarabă.. Capeți eticheta de suveranist una-două.
Orice critică adusă administrației americane pe tema ultimelor acțiuni militare, este suspectată c-ar avea sorginte AUR-istă, sau că e Marxistă. Oricum e ceva de stânga, dom-le.
E "woke", spun habarniștii care confundă de o manieră hazlie niște termeni a căror semnificație le scapă.
Mișcarea anti-war a apărut încă de prin anii '60 în America, ca protest împotriva războiului din Vietnam. "Make love not war" e tot de pe-atunci.
O recomandare bună și pentru Trump, în zilele noastre, dar face fiecare ce poate..
A mai fost și "Flower power", mișcarea generației Hippie contra aceluiași război din Vietnam.
Memorabilă poza cu o tânără care întindea o floare către cordonul de polițiști nervoși..
Parcă și pe la noi, 30 de ani mai târziu, am văzut ceva asemănător..
Totul a culminat cu celebrul Woodstock. Trei zile de muzică, nu doar sex și droguri așa cum acuzau oficialitățile, încercând să decredibilizeze fenomenul în cel mai pur stil securist..
Pentru că au fost acolo un milion de participanți pe terenul de 600 de acri pus la dispoziție, cu generozitate, de un fermier din ținutul Sullivan County, de lângă New York.
Acolo a apărut celebrul "Make love, not war".
Și nu au urcat pe scena festivalului niscai ciocoflenderi. Era Hendrix, care acuza bombardamentele. Acutele din chitara lui trimițând la exploziile rachetelor și la țipetele de groază.
Dar au fost și mulți alții, printre care :
Joe Cocker, Janis Joplin, Joan Baez, Santana, The Who, Ten Years After, Creedence, Jefferson Airplane, Canned Heat ș.a.m.d.
Beatles nu au participat fiind la înregistrări, dar au compus "All You Need Is Love", iar Lennon a venit ceva mai târziu cu celebrul "Imagine" și "Give Peace a Chance".
Dar haideți să vedem cam cum stătea treaba prin acei ani :
- Scott McKenzie cu "San Francisco"
https://www.youtube.com/watch?v=PQHb4z0prjo&list=RD52nWPXoO6mw&index=38
- Jimi Hendrix cu "Hey Joe"
https://www.youtube.com/watch?v=rXwMrBb2x1Q
- Janis Joplin cu "Me and Bobby McGee"
https://www.youtube.com/watch?v=5Cg-j0X09Ag
- Barry McGuire cu "Eve Of Destruction" și un video pe măsura faptelor..
https://www.youtube.com/watch?v=qfZVu0alU0I&list=RDqfZVu0alU0I&start_radio=1
- Joan Baez cu "Brothers In Arms", cover după celebra piesă Dire Straits.
https://www.youtube.com/watch?v=5NGqbWGGC4U&list=RD52nWPXoO6mw&index=30
- Jimmy Cliff cu "Vietnam". Putea fi un remember pentru Trump dacă nu și-a fi tras atunci scutire medicală și nu ar fi fost lăsat la vatră, ca un erou în devenire..
https://www.youtube.com/watch?v=O_jNs5mKTm8&list=RDO_jNs5mKTm8&start_radio=1
- Don Fardon "Indian Reservation", sau "The Dark Side Of The"..
https://www.youtube.com/watch?v=TkaQ67r16K0&list=RDTkaQ67r16K0&start_radio=1
- The Doors cu "The End" și cu fragmente din "Apocalypse Now", capodopera lui Francis Ford Coppola din 1979. Apar Marlon Brando, Robert Duvall, Martin Sheen și Dennis Hopper.
https://www.youtube.com/watch?v=CIrvSJwwJUE&list=RDCIrvSJwwJUE&start_radio=1
- Creedence Clearwater Revival cu "Fortunate Son", tot cu imagini din "Apocalypse Now"
https://www.youtube.com/watch?v=6T-6vxLXj9M&list=RD6T-6vxLXj9M&start_radio=1
- Janis Joplin cu "Balls and Chain". Hai și cu AI-ul, prietenul nostru cel nou..
https://www.youtube.com/watch?v=1R1gZ8BD6s8&list=RD1R1gZ8BD6s8&start_radio=1
- Janis Joplin/Jimi Hendrix cu "House Of The Rising Sun, făcut tot cu AI-ul
https://www.youtube.com/watch?v=52nWPXoO6mw&list=RD52nWPXoO6mw&start_radio=1
P.S.- În căminele din Regie aveam și noi în camere câte-un mic difuzor legat la stația de amplificare a complexului studențesc.
Aveau doar butonul de volum, iar seara se auzea invariabil Jannis Joplin.. Și, după cum se vede, mi-a intrat în sânge.. :))
Râșnița de casetofon Mono adusă de un coleg, la un moment dat, a reprezentat un salt tehnologic uriaș..
O companie cind angajeaza pe cineva se confrunta cu aceeasi problema. Poate acea persoana minte in CV, poate are vicii incompatibile cu desfasurarea normala a unui program de munca, poate fura. De aceea exista un timp de proba, ba chiar poate fi demis oricind dupa angajarea definitiva, daca faptele sint grave.
De ce consideram normala aceasta situatie pentru un angajator iar pentru o functie in stat nu?
De ce dam vina pe oameni ca nu au stiut ce au ales si nu ne gindim ca procesul in sine este o loterie, caci nu avem cum sa stim cu adevarat cine este acea persoana? De ce nu aplicam aceleasi reguli si politicienilor pe care ii angajam si preferam sa dam vina pe oamenii care i-au ales?
Problema e că deocamdata votam promisiuni electorale. Ne comportam ca niste pesti avind de ales între mai multe momeli aruncate in lac. E doar o iluzie ca alegi, atita timp cit cei alesi nu au datoria de a se tine de promisiuni. De fapt pescarii aleg pestii in functie de momeala, nu invers.
Adica poti sa vezi din sondaje cam citi cetateni vor vota anumite idei si sa le promovezi pentru a intra in Parlament. Singura grija ar fi de a face cunoscute cit mai multor cetateni ideile respective si de a da impresia ca esti serios si ai intentia de a le pune in aplicare. E ceea ce fac partide ca AUR, PSD sau PNL.
Mai mult, atunci cînd votanții văd că opțiunile lor nu au efect asupra desfășurării politicii în stat, din disperare mulți dintre ei în ajung sa apeleze la gândirea irationala, la emotii. Speranțele se vor transforma in tot felul de credințe oarbe, vor investi în persoane providentiale și, in general, vor fi o pradă ușoară oricăror manipulări, căci dacă îți pierzi reperele te agăți de orice punct de sprijin care ți se arată.
In afara sferei politice lumea procedeaza altfel. Un sef de companie, atunci cind are de rezolvat o problema, va consulta mai mulți specialisti si va alege una dintre solutiile propuse. Dacă soluția aleasa nu produce rezultate multumitoare o va schimba rapid, caci nimeni nu este cititor in stele si doar practica poate valida soluția aleasa, insa important este sa poti sa schimbi imediat ceva ce nu merge.
Manipularea functioneaza tocmai pentru ca nu exista o responsabilitate imediata a celor alesi, doar peste 4 sau 5 ani, timp in care acestia isi urmaresc propriile interese. Daca am putea in orice moment sa ii schimbam sau sa le blocam deciziile atunci cind nu sintem multumiti de actiunile lor, atunci si strategia alesilor ar fi alta, adică vor incerca sa performeze si nu vor mai putea alege calea usoara, de a manipula.
Se poate vedea din discursul alesilor ca acestia argumenteaza pentru a cistiga si nu pentru a solutiona probleme. Cind argumentezi doar pentru a cistiga, nu iei in seama argumentele competitorilor si incerci prin toate mijloacele sa-i discreditezi pe ceilalți competitori. Iar energia pusa in joc va fi cu atit mai mare cu cit ai mai mult de cistigat după ce ajungi in funcție.
Nici cînd alegi președintele și administratorul unui bloc de locuințe, nu îi lași să facă ce vor. De ce ai proceda altfel la nivel de țară, căci nu are nici o logica? Sau daca da, de ce te plângi sau te miri că te fura?!