Înțelegeți de ce nimeni nu mai vrea să stea la masă cu acești gargaragii iresponsabili?

„Șpagă e șpagă”, spune antreprenorul Dragoș Anastasiu, care vorbește deschis despre corupția cu care se confruntă antreprenorii, despre oamenii din administrație ajunși acolo pe criterii de rudenie sau prietenie și despre un stat pe care îl consideră prea mare și prea birocratic.. Foto: Inquam Photos / George Călin

Bolojan, în calitate de ministru interimar al Energiei, a diagnosticat corect și boala companiilor de stat: salarii și bonusuri legate de indicatori formali, în timp ce investițiile rămân în urmă. A cerut auditarea contractelor de mandat și schimbarea criteriilor de performanță. Dar auditul nepublicat nu este transparență, indicatorul anunțat nu este reformă, iar reproșul televizat nu este sancțiune managerială. Fără rezultate publice și consecințe clare, diagnosticul rămâne doar un discurs bun.

Acest rezultat nu este „meritul întregii societăți”, cum spune președintele Nicușor Dan, ci în primul rând meritul lui Ilie Bolojan, al cărui nume președintele nu-l rostește nici de această dată.

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Între timp, tocmai a ieșit Sorin Grindeanu la declarație de presă: îi invită pe cei pe care i-a înjurat, alungat, înțepat, luat la mișto, făcut în toate felurile, călcat în picioare, să se așeze la masă, ca să găsească o soluție.

Piesele de puzzle, așa cum se așază pe axa timpului, par să ofere imaginea unor evenimente care se succed și duc, în cele din urmă, la moțiunea de cenzură soldată cu căderea executivului.

Eu zic că e trădare. sursa foto: Profimedia

Veselii iresponsabili râd, iar bugetele țării sunt foarte aproape de colaps, din cauza deficitelor lăsate de ultimele guverne (mai puțin executivul Bolojan, care le-a scăzut, cu riscul căderii economiei).

Altfel, reducerea deficitului la 3 la sută nu e posibilă. De unde să scadă deficitul anul viitor? Din noi creșteri de taxe? E sinucigaș economic.