Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lumea în 2016 în 20 de imagini. Omran Daqneesh, băiețelul sirian rănit în Alep, simbolul omenirii în suferință

2016 a fost un an violent, marcat de numeroase atentate teroriste, care au făcut sute de victime, dar și de catastrofe naturale. Imaginea cu Omran Daqneesh, în vârstă de cinci ani, băiețelul sirian rănit în urma unui atac aerian în orașul Alep, a provocat mari emoții, frică, dar și furie. Fotografia cu copilul cu fața plină de sânge și praf, care stă, șocat, pe un scaun dintr-o ambulanță, a inundat rețelele de socializare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Poate cineva să nu-și pună întrebările: cum s-a ajuns aici, cine sunt vinovații, cine e vinovatul principal care a împins omenirea pe acest drum care pare fără întoarcere ?
    Răspunsul nu vine decât de la câteva intervenții armate - absolut nejustificate de niciun fel de drept - în treburile interne ale unor state: în fosta Jugoslavie, în Iraq, în Libia, în Afganistan, în Siria. Unele fiind situate față de agresori pe partea opusă a planetei ! Forța răului, cum zicea un președinte celebru, stătea și încă stă mai aproape de el decât ar fi dispus să recunoască. Spun asta cu toată părerea de rău. Și o spun chiar oameni din interiorul acestor mari puteri. Chiar e de crezut că diriguitorilor acestor state chiar le pasă de soarta omenirii ?
    • Like 2
    • @
      check icon
      Nu băteam chiar așa departe. Mă gândeam la obrazul unora, care se dau informatori de opinie.
      • Like 0
    • @
      Bineinteles ca toate lumea isi pune intrebarile respective. Din nefericire, majoritatea oamenilor, la fel ca d-voastra, nu trece de capcana intrebarilor retorice, cu raspuns indus. Insotite de toata panoplia propagandistica a argumentelor care au la baza chestiuni irelevante precum amestec intreburile interne, agresori din partea opusa a planetei etc. De parca s-ar fi schimbat ceva daca agresorii ar fi fost vecini.
      Problema statelor la care faceti referire este ca toate au o trasatura comuna, nici unul din ele nu a fost vreodata un stat viabil. Toate au fost state artificiale, create prin comprimarea unor tensiuni enorme, care nu asteptau decat momentul sau pretextul pentru a detona. Problema nu a fost niciodata daca ci doar cand urma sa se intample inevitabilul. Yugoslavia a fost formata prin punerea laolalta, fara voia lor, a doua natiuni, croata si sarba, care se detestau una pe alta mai mult decat orice pe lumea asta. Faptul ca erau strans inrudite facea ura lor si mai pasionala. Iraqul a fost un stat creat avand la baza o elita politica sunita a carei singura preocupare si grija a fost sa tina la respect prin teroare majoriatea populatiei de religie siita. Majoritate care ii ura din tot sufletul pe sunitii de la conducere si nu astepta decat momentul favorabil sa intoarca roata si sa ii terorizeze la randul ei, mai ales ca stia ca beneficiaza de sprijinul garantat al vecinilor siiti din Iran. Siria prezenta o situatie in oglinda fata de Iraq, o elita siita la conducere si o majoritate sunita oprimata si exclusa politic, cu vecini suniti puternici si foarte interesati in rasturnarea situatiei. Libia tara dominata de clanuri invrajbite de secole unde numai interventia colonialista a putut sa dea nastere unui stat fragil. Afganistanul e un teritoriu, caci cu greu poate fi denumit stat. Teritoriu pe care, in ultimele 5 secole, nimeni nu a reusit sa il controleze cat de cat, unde toti lupta contra tuturor, in care nici un regim nu a rezistat mai mult de un deceniu. Teritoriu locuit de populatii si triburi aflate in perpetuua revolutie si in etern conflict, care si-au facut un mod de viata din jefuirea si macelariea vecinilor.
      Interventia straina a facut ca toate aceste butoie de pulbere sa explodeze, ceea ce nu e de mirare, pentru ca ar fi explodat oricum mai devreme sau mai tarziu. In concluzie, vinovatii pe care indicati au meritul de a fi grabit lucrucrile cu un cativa ani, poate chiar cu un deceniu in unele cazuri, dar cam atat.
      • Like 0
    • @ Ventidius
      check icon
      Au fost, deci, ajutate să explodeze respectivele butoaie și cu pulbere gratuită. Privind conviețuirea, noi și ungurii - de pildă, am reușit să ne păstrăm împreună cu toată dușmănia ce ne-a înghioldit timp de câteva secole. Acuma, nu știu cât trebuie să le mulțumească intervenienților că le-au purtat de grijă toate aceste nații învrăjbite pentru câștigul cu care s-au ales în ultimii vreo treizeci de ani. N-am citit, nici văzut pe undeva cuvinte de mulțumire.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult