Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Lumea în 2016 în 20 de imagini. Omran Daqneesh, băiețelul sirian rănit în Alep, simbolul omenirii în suferință

2016 a fost un an violent, marcat de numeroase atentate teroriste, care au făcut sute de victime, dar și de catastrofe naturale. Imaginea cu Omran Daqneesh, în vârstă de cinci ani, băiețelul sirian rănit în urma unui atac aerian în orașul Alep, a provocat mari emoții, frică, dar și furie. Fotografia cu copilul cu fața plină de sânge și praf, care stă, șocat, pe un scaun dintr-o ambulanță, a inundat rețelele de socializare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Poate cineva să nu-și pună întrebările: cum s-a ajuns aici, cine sunt vinovații, cine e vinovatul principal care a împins omenirea pe acest drum care pare fără întoarcere ?
    Răspunsul nu vine decât de la câteva intervenții armate - absolut nejustificate de niciun fel de drept - în treburile interne ale unor state: în fosta Jugoslavie, în Iraq, în Libia, în Afganistan, în Siria. Unele fiind situate față de agresori pe partea opusă a planetei ! Forța răului, cum zicea un președinte celebru, stătea și încă stă mai aproape de el decât ar fi dispus să recunoască. Spun asta cu toată părerea de rău. Și o spun chiar oameni din interiorul acestor mari puteri. Chiar e de crezut că diriguitorilor acestor state chiar le pasă de soarta omenirii ?
    • Like 2
    • @
      check icon
      Nu băteam chiar așa departe. Mă gândeam la obrazul unora, care se dau informatori de opinie.
      • Like 0
    • @
      Bineinteles ca toate lumea isi pune intrebarile respective. Din nefericire, majoritatea oamenilor, la fel ca d-voastra, nu trece de capcana intrebarilor retorice, cu raspuns indus. Insotite de toata panoplia propagandistica a argumentelor care au la baza chestiuni irelevante precum amestec intreburile interne, agresori din partea opusa a planetei etc. De parca s-ar fi schimbat ceva daca agresorii ar fi fost vecini.
      Problema statelor la care faceti referire este ca toate au o trasatura comuna, nici unul din ele nu a fost vreodata un stat viabil. Toate au fost state artificiale, create prin comprimarea unor tensiuni enorme, care nu asteptau decat momentul sau pretextul pentru a detona. Problema nu a fost niciodata daca ci doar cand urma sa se intample inevitabilul. Yugoslavia a fost formata prin punerea laolalta, fara voia lor, a doua natiuni, croata si sarba, care se detestau una pe alta mai mult decat orice pe lumea asta. Faptul ca erau strans inrudite facea ura lor si mai pasionala. Iraqul a fost un stat creat avand la baza o elita politica sunita a carei singura preocupare si grija a fost sa tina la respect prin teroare majoriatea populatiei de religie siita. Majoritate care ii ura din tot sufletul pe sunitii de la conducere si nu astepta decat momentul favorabil sa intoarca roata si sa ii terorizeze la randul ei, mai ales ca stia ca beneficiaza de sprijinul garantat al vecinilor siiti din Iran. Siria prezenta o situatie in oglinda fata de Iraq, o elita siita la conducere si o majoritate sunita oprimata si exclusa politic, cu vecini suniti puternici si foarte interesati in rasturnarea situatiei. Libia tara dominata de clanuri invrajbite de secole unde numai interventia colonialista a putut sa dea nastere unui stat fragil. Afganistanul e un teritoriu, caci cu greu poate fi denumit stat. Teritoriu pe care, in ultimele 5 secole, nimeni nu a reusit sa il controleze cat de cat, unde toti lupta contra tuturor, in care nici un regim nu a rezistat mai mult de un deceniu. Teritoriu locuit de populatii si triburi aflate in perpetuua revolutie si in etern conflict, care si-au facut un mod de viata din jefuirea si macelariea vecinilor.
      Interventia straina a facut ca toate aceste butoie de pulbere sa explodeze, ceea ce nu e de mirare, pentru ca ar fi explodat oricum mai devreme sau mai tarziu. In concluzie, vinovatii pe care indicati au meritul de a fi grabit lucrucrile cu un cativa ani, poate chiar cu un deceniu in unele cazuri, dar cam atat.
      • Like 0
    • @ Ventidius
      check icon
      Au fost, deci, ajutate să explodeze respectivele butoaie și cu pulbere gratuită. Privind conviețuirea, noi și ungurii - de pildă, am reușit să ne păstrăm împreună cu toată dușmănia ce ne-a înghioldit timp de câteva secole. Acuma, nu știu cât trebuie să le mulțumească intervenienților că le-au purtat de grijă toate aceste nații învrăjbite pentru câștigul cu care s-au ales în ultimii vreo treizeci de ani. N-am citit, nici văzut pe undeva cuvinte de mulțumire.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult