În urmă cu trei ani, aflându-mă în vacanță la Neptun, am simțit ceva ce nu mai experimentasem până atunci: o umiditate sufocantă. Cu valori de peste 80%, aerul era la propriu irespirabil. Mă târam pur și simplu până la restaurantul de lângă hotel și îmi lua o veșnicie să ajung la cel de pe plajă.
Ca și cum asta nu era de ajuns, m-a pus necuratul și într-o seară am dat drumul la televizor. Am nimerit pe postul național, care difuza un documentar francez despre schimbările climatice. Oamenii de știință explicau cum se formează râurile atmosferice, unde se varsă acestea, ce pagube produc, cum se poate ajunge la mișcări tectonice și cum crește mortalitatea. Nu l-am văzut până la final, nu am putut.
În pofida evidențelor tot mai prezente în viața noastră, este mult negaționism climatic. Conform studiului Starea Climei România 2024, doar 4% dintre români sunt de părere că schimbările climatice ar trebui să fie o prioritate națională. Mai importante pentru noi sunt defrișările, deșeurile menajere, aerul poluat și epuizarea resurselor naturale.
Cele de mai sus, suprapuse peste definiția dezvoltării durabile (acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi) au creat contextul firesc pentru seria de conversații Din generație în generație.
Generațiile care ne urmează au dreptul la o viață lipsită de griji și la aceleași resurse la care am avut și noi acces. Deși problemele sunt comune, este foarte posibil ca viziunea și abordările să difere de la o generație la alta.
În conversațiile noastre, am invitat mereu reprezentanți a două generații. Fie că vorbim despre relații de tip arbore genealogic sau de tip maestru-discipol, vrem să vedem care sunt punctele comune și care sunt divergențele.
Începem seria cu dr. Bogdan Antonescu și drd. Andreea Bărăscu, cu care vorbim despre fenomenele extreme și ce va însemna normalitatea în viitor, despre furtuni și tornade, despre vulnerabilități și ce presupune adaptarea la schimbările climatice. Bogdan și Andreea sunt maestru și discipol, amândoi fiind fascinați de fenomenele meteo extreme.
Bogdan Antonescu este membru al Societății Regale Britanice de Meteorologie, al Laboratorului European pentru Furtuni Severe și al Societății Americane de Meteorologie. Are un doctorat în fenomenele meteo extreme și schimbări climatice. A lucrat ca meteorolog și cercetător la Administrația Națională de Meteorologie din România și ca cercetător postdoctoral asociat la Universitatea din Manchester. Este coordonatorul studiului Starea Climei România 2024, proiect care are drept obiectiv conștientizarea pe scară largă a efectelor schimbărilor climatice asupra diferitelor sectoare de activitate din România.
Andreea Bărăscu a absolvit Facultatea de Fizică la Universitatea București, apoi un masterat în Fizica Atmosferei. În prezent este doctorandă, studiind fenomenele meteo extreme și tornadele. Este pasionată de schimbările climatice și cataclismele naturale.
Idei principale:
Fenomenul extrem a devenit noua normalitate
În trecut, episoadele de caniculă sau grindină erau percepute ca rare și excepționale, însă astăzi ele tind să devină obișnuință. Climatologii subliniază că schimbările climatice nu generează fenomene complet noi, ci le amplifică pe cele deja existente. Mai multă instabilitate atmosferică și mai multă umiditate în aer înseamnă furtuni mai puternice, grindină de dimensiuni mari și valuri de căldură intense, care apar mai devreme și persistă mai mult. Astfel, ceea ce odinioară era considerat „extrem” se redefinește astăzi drept „normalitate”.
Tornadele există și în România
Deși România nu este recunoscută ca zonă cu risc ridicat de tornade, specialiștii confirmă că aceste fenomene au existat încă din secolul al XVII-lea. Diferența este că, în prezent, ele sunt mai des observate și raportate, mai ales datorită rețelelor sociale. Totuși, lipsa unei culturi a siguranței face ca oamenii să trateze tornadele cu superficialitate, expunându-se inutil riscului. Creșterea intensității furtunilor asociate cu supercelule sugerează că, pe viitor, și în România aceste fenomene vor trebui luate mai în serios.
Adaptarea – singura opțiune viabilă
Generațiile viitoare vor trăi într-o realitate climatică diferită de cea a părinților lor, mult mai expusă valurilor de căldură, secetei și inundațiilor. Dincolo de reducerea emisiilor, soluția imediată este adaptarea, atât la nivel individual, cât și social. Specialiștii insistă că trebuie comunicate mai clar efectele reale asupra sănătății, agriculturii și economiei, pentru ca populația să înțeleagă impactul concret al schimbărilor climatice. În lipsa unor politici publice coerente și a unei comunicări eficiente, adaptarea rămâne fragmentată, iar vulnerabilitatea societății crește.
Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. A nu se confunda CO2-ul cu poluanții. CO2-ul NU este un gaz poluant. Adică nu dăunează sănătății în proporțiile existente în aer. Dimpotrivă e un gaz vital pentru plante și implicit pentru orice formă de viață. Poluante sunt multe altele. Emisiile ACELEA trebuie reduse sau oprite total. Mai ales în marile orașe, sănătatea oamenilor e afectată de otrăvurile din gazele de eșapament (oxizii de azot, adică compușii de tip NOx - așa numitele ”noxe”) apoi hidrogenul sulfurat, clorul, azbestul, funinginile, pulberile de tot felul etc etc - asta numai în aer. Dar poluate sunt și apele și solul cu toate gunoaiele și chimicalele posibile și imposibile. Toate ASTEA distrug ecosistemele și afectează sănătatea oamenilor. AICI trebuie acționat, nu să fim obsedați de CO2, care repet e un gaz BENEFIC vieții, chiar dacă produce și un (mic și probabil neimportant) efect de seră....