59 de milioane de tone de alimente se risipesc anual în Uniunea Europeană, adică aproximativ 132 de kg de alimente pe cap de locuitor sau 360 de grame de alimente zilnic pe cap de locuitor. Aceste date fac parte din ultimul raport întocmit pe baza datelor Eurostat din anul 2022. foto: Michael Gstettenbauer / imago stock&people / Profimedia

Comisia Europeană a publicat în 26 februarie propunerea Omnibus Package 1, un pachet de măsuri ce ar trebui să simplifice raportările din patru acte legislative: Directiva privind durabilitatea întreprinderilor (CSRD), Directiva privind due diligence(CS3D), Regulamentul UE privind taxonomia (EUT) și Mecanismul de ajustare la frontiere a carbonului (CBAM).

„Trecerea de la acel gen de activitate – cu încărcătură profesională de mare calibru, cu termene fixe, dar și cu mult neprevăzut și nou, de natură să te țină mereu în priză și să te simți ca un tren de mare viteză pe șină – la ce facem acum – producție de brânzeturi nobile (maturate și nu numai) și pregătirea de mese la punctul nostru gastronomic de la Meșendorf, respectiv cazarea turiștilor la locația recent deschisă la Criț (sate aflate la limita Brașovului cu Mureș, la o aruncătură de băț de Sibiu și de Harghita), pare o schimbare radicală, și totuși, într-un fel nu este.”

„Ne povestea un voluntar despre un copil, un băiețel, care a primit un Moș Crăciun de ciocolată. Era deja luna februarie, perioada în care noi de obicei primim și alimente cu specific de sărbători. Și cu ambalajul specific sărbătorilor. Copilul acela a spus: «Hei, a venit Moș Crăciun și la mine!», chiar dacă a ajuns un pic mai târziu. Pentru copiii din familii sărace, nu contează că dulcele de sărbători a ajuns cu două luni întârziere. Pentru acel băiețel, a fost prima dată când a primit o astfel de ciocolată. Și, fără să stea pe gânduri, a rupt-o și a împărțit-o cu frații lui. Astea sunt momentele care ne arată că ceea ce pentru unii poate este nesemnificativ, pentru alții devine o amintire de neuitat”, spune Lăcrămioara Rediu.

Cristina este inginer de mediu și deține multiple certificări internaționale în domeniu. În plus, este vicepreședinta Comitetului de Supraveghere al Global Reporting Initiative, una dintre cele mai importante organizații globale în domeniul raportării și al dezvoltării durabile.

Am două preocupări despre care vorbesc mai puțin: tehnologia și gătitul. Sigur, la amândouă etalez performanțe mediocre, dar învăț, experimentez. Tehnologia, descifrarea lucrărilor despre inteligență artificială, îmi potolește foamea de cunoaștere și înțelegere a ceea ce urmează, gătitul mă relaxează. Fiecare își găsește refugii după cum crede, pasiuni, preocupări care să-l ajute să o ia de la capăt a doua zi.

Știrile, analizele sau campaniile despre risipa alimentară îmi creează o atitudine de indiferență sau respingere. Am percepția despre subsemnatul că arunc foarte puțină mâncare (iau puține produse însă diferite, de la o sesiune de cumpărături la alta, consum puțin și în general evit aglomerația la case).

De la bunici știu că a arunca pâinea e un păcat. Cine a asistat la ritualul făcutului pâinii la țară înțelege de ce. (Foto: Profimedia Images)

Matematica e simplă - în urmă cu 7 ani hotelurile din Hexagon aruncau peste 51 de milioane de săpunuri în fiecare an, în timp ce 3 milioane de francezi nu aveau acces la produse de igienă de bază. Foto: Profimedia

Am ajuns aici într-o zi de marți la prânz, pe ploaie. În unul din rarele momente în care mă simțeam deznădăjduit cu privire la viitor, am nimerit într-o comunitate care mi-a schimbat total perspectiva. O oră și puțin distanță de inima metropolei București, de turnurile din sticlă ale clădirile moderne, la parterul cărora oamenii care câștigă cât media europeană își mănâncă croissantul și-și beau cafeaua de origine ori ies în weekend la pizza cu gașca.