Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Măgării

Cristian Tudor Popescu---

A câștigat Trump sau a pierdut Harris? Majoritatea pozițiilor exprimate în spațiul public imediat după tsunamiul roșu care a măturat SUA au inventariat inflația, imigrația, homo și transsexualii ca punctele forte ale victoriei lui Trump și a republicanilor.

Acum însă, crapă buboiul: cauza principală a înfrângerii la scor de maidan a Partidului Democrat este Partidul Democrat. Nu Kamala Harris.

Doamna Harris a făcut tot ce a putut în condițiile în care a fost aruncată literalmente peste noapte în luptă, cu 3 luni înainte de alegeri. L-a învins pe Trump în singura confruntare directă televizată pe care acesta a acceptat-o. A strâns în timp record aproape 1 miliard din donații electorale. În turul de forță prin statele cheie a susținut convingător dreptul femeilor la avort, încurajarea economică a clasei mijlocii, taxarea bogaților, abordarea rațională și umană a problemei migranților ilegal. Programul economic, cu destule slăbiciuni, pe care l-a prezentat, i-a fost pus în față de experții democrați.

De ce a fost dezavantajat în acest hal candidatul Donkey Party? Pentru că Biden a ținut morțiș să aibă încă 4 ani la Casa Albă, iar Donkey Party n-a vrut sau n-a putut să-l determine să se retragă din vreme și să lase timp de pregătire pentru altcineva. Biden și ai lui îi învinuiesc pe Obama și Pelosi că l-au silit să se retragă, gruparea Pelosi îl acuză că a ținut cu dinții de scaun, dăunându-i Kamalei Harris și prin declarațiile din timpul campaniei.

Asta era realitatea putredă din spatele heirupismului de ceasul 13 al măgarilor democrați.

Nu altfel se petrec lucrurile în România. De luni de zile, zisele partide democratice PSD-PNL-USR se acuză reciproc, cu dovezi sau fără, în termeni din ce în ce mai umflați și ultimativi că sunt partidele apocalipsei, care au distrus și vor continua să distrugă țara. PSD și PNL urlă unii la alții că pactizează cu AUR; că ceilalți sunt cei care au vrut să-i dea conacul de 7 milioane de euro din Aviatorilor lui Iohannis, când, de fapt, măgăria au făcut-o împreună. USR îi cere gen. Ciucă să se predea lui Lasconi – și invers. Cât despre M. Geoană, s-a dus de-a berbeleacul în sondaje pentru că nu s-a văzut pe el nici urmă de NATO, a rămas același prostănac al interlopilor de acum 15 ani

Astfel, AUR și Șoșoacă amenință să intre în Parlament în număr comparabil cu cel al PRM în 2000 iar G. Simion are în clipa de față prima șansă pentru turul 2. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult