Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Măgării

Cristian Tudor Popescu---

A câștigat Trump sau a pierdut Harris? Majoritatea pozițiilor exprimate în spațiul public imediat după tsunamiul roșu care a măturat SUA au inventariat inflația, imigrația, homo și transsexualii ca punctele forte ale victoriei lui Trump și a republicanilor.

Acum însă, crapă buboiul: cauza principală a înfrângerii la scor de maidan a Partidului Democrat este Partidul Democrat. Nu Kamala Harris.

Doamna Harris a făcut tot ce a putut în condițiile în care a fost aruncată literalmente peste noapte în luptă, cu 3 luni înainte de alegeri. L-a învins pe Trump în singura confruntare directă televizată pe care acesta a acceptat-o. A strâns în timp record aproape 1 miliard din donații electorale. În turul de forță prin statele cheie a susținut convingător dreptul femeilor la avort, încurajarea economică a clasei mijlocii, taxarea bogaților, abordarea rațională și umană a problemei migranților ilegal. Programul economic, cu destule slăbiciuni, pe care l-a prezentat, i-a fost pus în față de experții democrați.

De ce a fost dezavantajat în acest hal candidatul Donkey Party? Pentru că Biden a ținut morțiș să aibă încă 4 ani la Casa Albă, iar Donkey Party n-a vrut sau n-a putut să-l determine să se retragă din vreme și să lase timp de pregătire pentru altcineva. Biden și ai lui îi învinuiesc pe Obama și Pelosi că l-au silit să se retragă, gruparea Pelosi îl acuză că a ținut cu dinții de scaun, dăunându-i Kamalei Harris și prin declarațiile din timpul campaniei.

Asta era realitatea putredă din spatele heirupismului de ceasul 13 al măgarilor democrați.

Nu altfel se petrec lucrurile în România. De luni de zile, zisele partide democratice PSD-PNL-USR se acuză reciproc, cu dovezi sau fără, în termeni din ce în ce mai umflați și ultimativi că sunt partidele apocalipsei, care au distrus și vor continua să distrugă țara. PSD și PNL urlă unii la alții că pactizează cu AUR; că ceilalți sunt cei care au vrut să-i dea conacul de 7 milioane de euro din Aviatorilor lui Iohannis, când, de fapt, măgăria au făcut-o împreună. USR îi cere gen. Ciucă să se predea lui Lasconi – și invers. Cât despre M. Geoană, s-a dus de-a berbeleacul în sondaje pentru că nu s-a văzut pe el nici urmă de NATO, a rămas același prostănac al interlopilor de acum 15 ani

Astfel, AUR și Șoșoacă amenință să intre în Parlament în număr comparabil cu cel al PRM în 2000 iar G. Simion are în clipa de față prima șansă pentru turul 2. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult