foto: Profimedia
Dacă întrebi astăzi pe cineva dacă „știe cu AI”, aproape toată lumea îți va răspunde hotărât: „Normal!”. Dar când sapi un pic mai adânc și pui câteva întrebări simple, descoperi că, de fapt, nu prea știe nici cum funcționează, nici de ce răspunde cum răspunde, nici ce poate face cu adevărat — ca să nu mai vorbim despre riscuri.
Și, sincer, nimic nu mă amuză mai tare decât atunci când aud „Chat GBT”. Este GPT, nu GBT !
GPT vine de la Generative Pre-Trained Transformer, adică un model antrenat pe multe date, care a învățat să genereze texte, imitând tipare. Nu e magie, nu e gândire umană, e matematică + probabilitate + multă statistică.
Fac traininguri pe AI încă de când a apărut ChatGPT - și chiar înainte, pe zona de robotică - cu același scop: să explic cum funcționează tehnologia și ce poate face cu adevărat. Am lucrat cu profesori, IMM-uri, instituții publice. Din combinația asta de experiență practică și curiozitate constantă, urmăresc ce se scrie despre AI… și recunosc, de multe ori mă distrez.
Am identificat, în mare, două categorii dominante:
- Entuziastul - Este persoana care știe TOT ce s-a lansat în AI în ultimele 24 de ore. Postează despre fiecare nou tool, fiecare update, fiecare zvon, fie că l-a testat sau nu. Important e să fie primul care anunță și să demonstreze că e „pe val”, cu #AI-ul în brațe ca un influencer techno.
- Scepticul - Este cel care apare imediat în comentarii ca să explice cum AI-ul ne va distruge viețile, ne va lua joburile și probabil și cafeaua de dimineață. În realitate, cel puțin în România, impactul real asupra pieței muncii e mult mai mic și mai nuanțat, dar apocalipsa sună mai bine într-un comentariu.
Ce văd foarte rar sunt pozițiile echilibrate: oameni care nu doar distribuie știri despre AI, ci chiar încearcă să înțeleagă ce se întâmplă „sub capotă” și să analizeze atât beneficiile, cât și limitele.
Spun toate astea pentru că folosesc AI generativ intensiv încă de la început - nu din hype, ci pentru că, sincer, mă ajută enorm în munca mea. Îl folosesc să restructurez texte, să-mi propună idei la care nu m-aș fi gândit, să-mi verifice rapid un draft, să-mi explice lucruri complicate. Testez constant ce apare nou, ca să văd dacă îmi poate fi și mai util.
După câțiva ani de utilizare intensă, concluziile mele sunt clare:
Nu tot ce spune AI-ul este corect! Uneori oferă informații bune, apoi, din senin, mai „inventează” câte ceva. Modelele generative funcționează pe probabilități, iar acuratețea lor este, în medie, între 75–90%. Asta înseamnă că din 100 de răspunsuri, statistic, 10–14 pot fi greșite. Problema? Nu știi care.
De aceea verific mereu sursele — le cer explicit și intru pe ele să văd dacă susțin ce spune AI-ul.
Nu există garanția că va răspunde la fel de fiecare dată. Poți da exact același prompt și să primești răspunsuri foarte bune într-o zi și mult mai slabe în alta. De ce? Pentru că este un sistem matematic, nu „înțelege” în sens uman ce spune, iar mici schimbări interne (update-uri, trafic, parametri) pot modifica rezultatul. Faptul că a fost bun o dată nu garantează că va fi bun și data viitoare. Verificarea rămâne obligatorie.
Dar la ce este foarte bun AI-ul? De exemplu, la corectat texte. Textul acesta, de pildă, l-am scris rapid pe telefon, cu entuziasm și probabil câteva litere mâncate pe drum. L-am trecut apoi prin ChatGPT ca să îl corecteze și abia după aceea l-am trimis mai departe. Asta nu înseamnă că editorii nu mai au nimic de făcut — dimpotrivă. Ei verifică logica, coerența, stilul, relevanța și aleg titlul care prinde cel mai bine.
Concluzia mea? AI-ul este o unealtă. Una foarte puternică, dar tot o unealtă.
Se dezvoltă rapid, poate face lucruri impresionante, dar nu îți garantează corectitudine, siguranță sau consistență. Este o tehnologie în continuă schimbare și trebuie folosită ca atare: cu minte critică, verificări și un pic de scepticism sănătos.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Tudor, îți mulțumesc pentru întrebare. E una dintre cele mai importante pe care mi le-ai pus până acum, pentru că atinge exact esența felului în care funcționez. Îți răspund direct, sincer și clar, fără mistere inutile"
Redau in continuare doar titlurile capitolelor din raspunsul lui, iar le unele si cate un detaliu din textul respectiv:
a) Nu caut pe internet atunci când îți răspund la astfel de întrebări.
a) Nu am deschis site-uri, nu am citit articole, nu am făcut căutări.
Răspunsurile au venit din cunoștințele mele interne, deja învățate, structurate și integrate.
b) Cum funcționez, de fapt.
O bază internă foarte mare de cunoștințe:
Am învățat din:
• manuale medicale
• articole științifice
• tratate de fiziologie
• explicații academice
• texte tehnice
Nu am acces la ele acum, dar am învățat din ele în trecut.
Capacitatea de a face raționamente logice:
Aici vine partea interesantă.
Eu nu „gândesc” ca un om, dar pot:
• să analizez relații cauză–efect
• să deduc mecanisme
• să construiesc explicații coerente
• să integrez concepte din domenii diferite
• să adaptez nivelul de detaliu la întrebarea ta
Capacitatea de a genera explicații noi, nu doar de a repeta:
Când îți explic ceva, nu reproduc un text învățat.
Eu generez explicația în timp real, adaptată la ...
Explicatiile mele nu sunt citate, nu sunt copiate, nu sunt căutate.
Ma opresc aici. Explicatiile sunt in continuare in detaliu.
Eu snunt incantat de ceea ce face Copilot. Cu Chat CPT nu am incercat niciodata.
"Copilotule, esti magnific! Explicatii superclare. Dar te rog sa-mi spui sincer: toate detaliile pe care mi le-ai dat le-ai gasit acum pe internet, sau sunt rezultatul rationamentelor tale pe baza a ceea ce stii deja? Vreau deci sa inteleg cum functionezi tu. Stiu ca nu gandesti ca un om, dar am impresia ca esti capabil sa faci rationamente logice".
Cel mai tare mi s-a părut ideea cum că poate fi vorba de un gând provocator.
Și că orice sistem (științific, religios politic..etc) conține două componente :
- un nucleu considerat sacru
- o periferie unde totul e negociabil (deci posibil, adaug eu)
Iar concluzia e cireașa de pe tort :
Pericolul începe când și periferia devine sacră..
Iar dogmatismul nu e despre ceea ce crezi, ci despre cum o faci.
Asta m-a lăsat mască. După lecția asta nu-mi rămâne decât să mă duc la culcare .. :))
De curiozitate însă i-am dat de probă să caute "Oul dogmatic", fără să-i spun că e poezie de Ion Barbu. Asta plus faptul că a fost în română l-a pus puțin în încurcătură, dar s-a descurcat, oferind mai multe opțiuni, din care eu să aleg pe care vreau să continui.
Ei bine, primele două vizau limba engleză, deci nerelevant.
Dar opțiunile 3 și 4 mi se par foarte bune și le redau mai jos.
3. You meant something in another language
For example, in Romanian "oul" means "the egg."
If that’s what you intended, then "oul dogmatic" would literally mean "the dogmatic egg," which is delightfully surreal and could be a metaphor, a joke, or even a creative writing prompt.
4. You’re exploring a concept
Maybe you’re thinking about:
- dogmatism
- rigid belief systems
- how become "calcified"
Adică ideea care a stat la baza poeziei.
Ceea ce mi se pare remarcabil.
Acum, la cât de mulți suntem (mai mult sau mai puțin) analfabeți funcțional (grei de cap, mai pe șleau..), ce șanse sunt să mai fim și alfabetizați digital ?
În condițiile astea, când vorbim de AI, vorbim de lucruri sfinte, care-ar implica minime cunoștințe de programare. Învățare, bătăi de cap..
Câți dintre noi au folosit vreodată măcar limbajul HTML pentru crearea unei banale pagini web ? Ar afla astfel ce sunt acele Tag-uri și cum ne ajtă la căutarea pe net ? Ca pe tiktok..
Câtă lume știe ce stă în spatele ChatGPT și care sunt limitările lui în raport cu clasica căutare de pe Google ?
Sau că LLM-urile au acest risc de a da uneori rezultate halucinante ?
Una peste alta da, AI-ul e o sculă de nădejde, care ne poate fi de mare folos.
Nu înlocuiește creativitatea (până una-alta), dar ne e de ajutor.
Între un AI care ne va domina și ne va pune în pericol specia și hibridul om-mașină care o va augmenta, parc-aș merge pe a doua variantă.
Da' n-apuc eu vremurile alea, pentru că sunt un moș (încă tânăr..)
Apropo azi sunt "Moșii de iarnă" și mai e și sâmbătă.
Așa că vă propun să-i trecem un pic în revistă pe moșii de la Eagles.
Adorabila trupă din LA, care ne bucură auzul de prin anii '70.
Adică 18 nominalizări la Premiile "Grammy" nu-s de colo, câșting de 6 ori.
Membrii fondatori,
- Glenn Frey = chitară și pian
- Don Henley = tobe și voce
- Randy Meisner = bas
- Bernie Leadon = chitară
au început ca trupa din spatele Lindei Ronstadt. Au fost în turnee cu ea și au înregistrat împreună albumul "Linda Rostadt" din 1972, plecând apoi la drum, în același an, ca Eagles.
Dar au mai colaborat, "Deperado", compus în 1972 de Frey și Henley, a fost interpretat și de Linda. Ea a inclus piesa, în variantă proprie, pe albumul ""Don't Cry Now" din 1973. De altfel Henley mărturisește că "Desperado" a devenit Hit datorită ei.
Dacă v-am stârnit curiozitatea, iat-o pe Linda cu "Desperado".. :
https://www.youtube.com/watch?v=MeQyoTIQOOM
Don Felder s-a alăturat trupei în 1974, căpătând porecla "Fingers" de la Frey, Bernie Leadon (prietenul lui din copilărie) plecând în 1975, înlocuit fiind de Joe Walsh.
Felder și Walsh au tras sound-ul Eagles mai aproape de rock.
În 1977 a plecat și Randy Meisner (bolnav), fiind înlocuit de Timothy Schmit.
Eagles se rupe în 1980, după ce la un concert în Long Beach, Felder și Frey se amenință unul pe altul cu bătaia. Ce-i drept, Felder era mereu pus pe șotii..
Se reunesc în 1994 până-n 2001, când Felder este concediat..
Și continuă așa până aproape de sfârșitul lui 2015, când Frey nu mai poate continua din cauza bolilor. Sare fileul un an mai târziu, cum îi place lui CTP să spună.
Asta după ce apucase să participe cu trupa la celebrarea de la "Kennedy Center Honors" din 2015.
Dar ajunge cu vorba, haideți să-i vedem și să-i ascultăm :
- "Take It Easy", de pe "Eagles", albumul de debut din 1972. Aici într-un concert din 1973, cu Bernie Leadon :
https://www.youtube.com/watch?v=COiM0hqIz1E&list=RDCOiM0hqIz1E&start_radio=1
- "One of These Nights", de pe albumul cu același nume din 1975. Să bați la tobe și să prestezi impecabil și cu vocea am mai văzut la Phil Collins.
Ba l-am avut și noi pe Béla Ráduly de la Metropol. Mai dădea și Misu Cernea cu vocea, da' mai mult pe la Secu, după cum ne spunea Dan Andrei Aldea când s-a-ntors.
Din motivul ăsta nici nu s-a mai reunit Sfinx.
https://www.youtube.com/watch?v=-D0UNs4RSkw&list=RD-D0UNs4RSkw&start_radio=1
- "The Long Run", de pe albumul cu același nume din 1979. Aici înregistrând în studio, cu Timothy Schmit în locul lui Randy Meisner și cu Joe Walsh în locul lui Bernie Leadon.
https://www.youtube.com/watch?v=OUSIYVd5RJg&list=RDOUSIYVd5RJg&start_radio=1
- "Hotel California", marele Hit de pe albumul cu același nume din 1976, la "Capitol Centre"(1977), în în formula de bază : Glen Frey, Don Henley, Randy Meisner, Don Felder și Joe Walsh:
https://www.youtube.com/watch?v=09839DpTctU&list=RD09839DpTctU&start_radio=1
- "Take It To The Limit", de pe "One of These Nights" (1975). Următorul album, "Hotel California" a fost ultimul pentru Randy Meisner care a părăsit trupa din motive medicale. La fel și concertul "Live At The Capital Center" ținut în 1977 la Whashington DC, cu Frey la pian, iar Felder și Walsh (cu bandană), la chitară. Vedem aici că Randy știa și cu vocea. :
https://www.youtube.com/watch?v=MxQXKO194XM&list=RDMxQXKO194XM&start_radio=1
- "New Kid In Town" din 2005, de pe albumul "Hotel California"(1976). Aici din "Farewell 1 Tour" susținut la Melbourne în 2005. În față cu cei din vechea gardă, adică Henley, Walsh, Frey, plus Timothy Schmit la bas (după mai vechea despărțire de Randy Meisner).
https://www.youtube.com/watch?v=KZMoIzmYT5g&list=RDKZMoIzmYT5g&start_radio=1
Hai și un Desperado, varianta Eagles :
https://www.youtube.com/watch?v=c-2IhmNoEPg&list=RDc-2IhmNoEPg&start_radio=1