Trăim într-un paradox continuu. Ne plângem de calitatea sistemului de învățământ, arătăm cu degetul spre ministere și reforme eșuate, însă refuzăm să privim în oglindă. Săptămâna trecută, o întâlnire crucială despre viitorul educației în era AI, organizată de Digital Nation și moderată de Florin Negruțiu, a pus pe masă un adevăr incomod, dar necesar: nu doar statul este responsabil de educație.

Ce taskuri poate prelua AI într-o mică afacere – exemple complexe.

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Dacă întrebi astazi pe cineva dacă „știe cu AI”, aproape toată lumea îți va răspunde hotărât: „Normal!”. Dar când sapi un pic mai adânc și pui câteva întrebări simple, descoperi că, de fapt, nu prea știe nici cum funcționează, nici de ce răspunde cum răspunde, nici ce poate face cu adevărat — ca să nu mai vorbim despre riscuri. foto: Profimedia

Inteligența artificială nu mai este doar un instrument pentru muncă și automatizare, ci începe să joace un rol tot mai important în viața noastră emoțională. Tot mai mulți oameni folosesc aplicații precum ChatGPT sau alte modele conversaționale nu doar pentru informații sau productivitate, ci pentru a-și gestiona relațiile, a-și formula mesajele de suflet și chiar pentru a primi validare emoțională. În acest context apare ceea ce specialiștii numesc „noua ordine afectivă” – un fenomen social în care AI-ul devine mediator al emoțiilor, confident digital și uneori substitut temporar al dialogului uman. Exemple precum fenomenul Lolita Cercel arată cât de ușor putem ajunge să antropomorfizăm tehnologia și să o tratăm ca pe un actor emoțional real.

Inteligența artificială angajează oameni. RentAHuman.ai este un site care funcționează exact pe această inversare de roluri, iar numele său, simplu și sincer, ascunde o ironie discretă: te face să zâmbești înainte să realizezi ce se întâmplă. Platforma oferă sarcini pe care algoritmii nu le pot îndeplini: să mergi undeva, să vezi cu ochii tăi, să fotografiezi, să confirmi că lumea reală mai există. Omul acceptă, execută, trimite dovada și primește plata. Fără CV, fără interviu, fără promisiuni de carieră. Doar o relație de muncă minimalistă, precisă și lipsită de emoție.

Este posibil ca de-a lungul lui 2026 să vedem noi praguri de dorințe împlinite cu ajutorul AI, dorințe donquijotești la care oamenii au visat de mult timp: probleme nerezolvate în matematică, educație cu adevărat personalizată, descoperiri în dezvoltarea de medicamente și design de proteine, și multe altele.

Așadar, ce poate face România să rămână competitivă din punct de vedere economic, dacă totul în jurul nostru se clatină? Un răspuns ar fi să facem două pariuri legate de inteligența artificială (AI).

Doar trei din zece (30%) CEO la nivel global sunt încrezători că vor avea venituri mai mari în 2026 decât anul trecut, în condițiile în care majoritatea caută soluții să obțină rezultate concrete din investițiile în AI. foto Profimedia

Pe primele locuri se află India și Vietnam, cu 84%, urmate de China (78%). La polul opus sunt Japonia și Ungaria, unde mai puțin de 40% din angajați au utilizat AI în munca lor. Cu 44%, România se plasează pe locul 41 din cele 48 de țări analizate în raport. foto: Profimedia