Mă enervează interpretarea care se dă în zilele noastre expresiei „Despre morți, numai de bine”. Pot înțelege sensul expresiei latinești originare, care spune că este neetic să vorbești de rău pe cineva care a murit, pentru că nu se mai poate apăra. Dar expresia nu era o invitație la amnezie, ci doar la decență în pomenirea celui plecat. Fiecare avem umbrele și luminile noastre.
Ion Iliescu, dincolo de „binele” pe care îl văd amintit duios-afectat de diverși vorbitori la televizor, a făcut mult rău acestei țări.
Iar adevărul foarte nepopular este că Ion Iliescu a fost expresia răului în acest popor, manifestat plenar în obsedanții ani 90. Iliescu și acel popor erau un tot unitar. Realist vorbind, nu exista pentru acel popor, proaspăt ieșit din comunism, altă soluție decât Ion Iliescu. Mi-i amintesc pe unii bucureșteni fanatici ai lui Ion Iliescu, național-comuniști demni predecesori ai georgiștilor de azi, care le pupau mâinile minerilor care tocmai despicaseră țestele golanilor din Piața Universității. Sau care maimuțăreau partidele istorice și pe Coposu, care făcuse pușcărie politică. După mineriada din 90 o generație întreagă de tineri, intelectuali, buni profesioniști a plecat din țară. A fost primul mare val de migrație de după Revoluție. După mineriadă, România a intrat timp de 10 ani în carantină, fiind ocolită de investitori.
Ion Iliescu a câștigat în 1990 alegerile cu 85 la sută. Ion Rațiu, care păcătuise prin faptul că purta papion și nu a mâncat salam cu soia, a luat 4 la sută!
„Nu ne vindem țara!” strigau din toți bojocii românii în 1990. Din patriotism, le-am dat țara pe tavă securiștilor și comuniștilor strâns uniți în jurul lui Ion Iliescu. Împreună au făcut „democrația originală” sau „capitalismul de cumetrie”, Sistemul corupt care dăinuie și azi.
Sigur, a urmat „spiritul de la Snagov”, o raliere târzie la valul pro-european și euroatlantic la care aderaseră deja celelalte state est-europene. Sub Iliescu am intrat în NATO. A venit la noi George W. Bush. În ultimul mandat s-a reconciliat cu Regele Mihai, pe care-l dăduse afară din țară în anii 90. În discuțiile cu el, la care și eu am luat parte în calitate de jurnalist acreditat pe Cotroceni, părea un bunic sfătos, interesat de problemele globale ale omenirii, de buna gospodărire a resurselor de apă și de Lester Brown, un scriitor ecologist din America pentru care Iliescu făcuse o mare pasiune.
Dacă România este astăzi cum este, asta e și datorită, și din cauza lui Ion Iliescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din păcate, a trebuit să treacă o perioadă foarte lungă de timp pentru ca Iliescu să-și dea seama că macazul trebuie schimbat spre Vest. Și în tot acest timp statul a fost capturat, zi după zi, an după an, de rețele mafiote care au înflorit cu îngăduința lui Iliescu.
Cum au scris și alți comentatori, nu am pierdut doar 10 ani din viață, ci mult mai mult. Țara asta ar fi trebuit să arate acum ca Cehia sau măcar ca Polonia, dacă nu mai bine. O să ne trebuiască cel puțin o jumătate de secol să recuperăm acest delay (dacă o să mai avem cu cine).
Unul dintre ele este, ca in Praga, Universitatea Carolina a luat ființă in anul 1348, iar în Polonia, la Cracovia, în anul 1364, apărea Universitatea Jagellonă.
În ăst timp, pe aici pe la noi, oamenii trăiau in smărcuri. La propriu!
Să ne gândim la Praga si la Varșovia renăscută din cenușă războiului si sa privim la Bucureștiul nostru, care pare in mute locuri, abia ieșit din razboi.. si întelegem de ce ei sunt ACOLO si joi tot AICI.
Dacă msi comparăm si istoria celor trei tari din ultimii 700 de ani, asta chiar ne pune pe gânduri...
Iar găndul ca acum 35 de ani Cehia îl avea pe Havel iar Polonia pe Mazowieczcki si Baicezrovick iar noi am avut ce am avut, ar putea sa ne facă sa nu ne mai repezim sa scriem comentarii bombastice despre căt de "buric" este tara si poporul nostru si mai bine sa dam timp de odihna bietei tastaturi.
Am scris ce ar fi putut să fie, nu ce este. În rest ai fabulat, pentru că ai probleme de înțelegere a unui text simplu.
Oripilații bucureșteni din 1990, aplaudau frenetic pe străzile orașului, venirea minerilor din 1991....
La fel de frenetic au aplaudat si țărăniștii si nvitat pe mineri la Congresul lor tot atunci, în septembrie 1991.
Tot frenetică a fost si susținerea acțiunilor minerilor si ale lui Ion Ilașcu de catre ziarul "Adevarul", în frunte cu CTP, șeful de ieri si de azi al domnului Negruțiu....
Nu ma îndoiesc de frenezia care l- a cuprins pe autor, în momentul angajării sale la ziarul "Adevarul..."
Cu frenezie propun un titlu de articol:
"Jurnalistul Negrutiu si frenezia ipocriziei sale nesfărșite".
Vreti sa va inchida contul ?
Pai se poate sa chiar spuneti adevarul ...?
Te-au spălat bine pe creier.
România prezentului e așa cum este nu „datorită” ci din cauza lui Ion Iliescu. Nu am cuvinte pentru a explica de ce mârlănia a învins bunul simț...
E contraproductiv să-l facem țap ispășitor numa' pe Iliescu. Alături de el s-a poziționat o armată de trântori care strigau în cor că țara nu e de vânzare, deși era vândută de mult. Paradoxul e că trântorii de-atunci ne învață acum ce e aia „democrație”: cică trebuie să mergi cuminte la vot și să-l „alegi” conștincios pe următorul stăpân.
Numerele mari contează, nu grupul nostru de prieteni.
N-ar fi rău să ne amintim mai bine anii 90 și să ne dăm seama că sunt continuarea anilor 80 din România, nu din Polonia, Ungaria sau altele de-astea.
Bine că a trecut. Când aveți impresia că se putea și altfel, uitați-vă la oamenii dintr-o intersecție din București și amintiți-vă ce haine, ce coafuri, ce priviri erau în anii 90 în România.