Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mihaela – rău de înălțime

Cheia meciului Keys-Buzărnescu era cât se poate de simplă: dacă mingea trece peste fileu de multe ori, șansa este a Mihaelei. Dacă nu, înseamnă că americanca își face jocul ei hard de hard, scurt și tare, cu care se află pe locul 13 WTA.

Din păcate, Buzărnescu nu numai că nu a făcut față ghiulelelor, a mai și comis un număr mare de duble la serviciu și greșeli neforțate în câmp. 

Cauza? Pe Mihaela a copleșit-o răul de înălțime: și-a dat seama unde a ajuns, în turul 4 la Roland Garros!, și asta a paralizat-o emoțional. Cu sufletul la gură de la început, cu plumb în brațe și picioare, nu a mai avut nici luciditate. Nu a încercat niciun moment să schimbe jocul, să lovească mai înalt, mai cu efect, să alerge mai mult ca să trimită cu forehandul pe reverul adversarei; s-a angajat mereu, în dueluri de la șold, cu mingi razante, în care tunara Madison se simte perfect.

Și astfel, până la 6-1, 5-1, meciul s-a desfășurat după algoritmul poc!, poc!-buf!, adică lovitură câștigătoare Keys sau greșeală Buzărnescu...

Apoi, cu cuțitul la os, a reușit, în fine, să uite unde joacă și a dat drumul la mână, atacând ea prima, ca să nu mai fie atacată. A câștigat 3 ghemuri, dar era prea târziu: Keys a făcut un ghem bun la serviciu și a închis partida.

Însă performanța Mihaelei Buzărnescu rămâne. Este în primele 30 din lume și a doua jucătoare a României, după Simona Halep. Mai are nevoie de niște cățărări spre vârf, ca să se acomodeze cu privitul în jos...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult