Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mihaela – rău de înălțime

Cheia meciului Keys-Buzărnescu era cât se poate de simplă: dacă mingea trece peste fileu de multe ori, șansa este a Mihaelei. Dacă nu, înseamnă că americanca își face jocul ei hard de hard, scurt și tare, cu care se află pe locul 13 WTA.

Din păcate, Buzărnescu nu numai că nu a făcut față ghiulelelor, a mai și comis un număr mare de duble la serviciu și greșeli neforțate în câmp. 

Cauza? Pe Mihaela a copleșit-o răul de înălțime: și-a dat seama unde a ajuns, în turul 4 la Roland Garros!, și asta a paralizat-o emoțional. Cu sufletul la gură de la început, cu plumb în brațe și picioare, nu a mai avut nici luciditate. Nu a încercat niciun moment să schimbe jocul, să lovească mai înalt, mai cu efect, să alerge mai mult ca să trimită cu forehandul pe reverul adversarei; s-a angajat mereu, în dueluri de la șold, cu mingi razante, în care tunara Madison se simte perfect.

Și astfel, până la 6-1, 5-1, meciul s-a desfășurat după algoritmul poc!, poc!-buf!, adică lovitură câștigătoare Keys sau greșeală Buzărnescu...

Apoi, cu cuțitul la os, a reușit, în fine, să uite unde joacă și a dat drumul la mână, atacând ea prima, ca să nu mai fie atacată. A câștigat 3 ghemuri, dar era prea târziu: Keys a făcut un ghem bun la serviciu și a închis partida.

Însă performanța Mihaelei Buzărnescu rămâne. Este în primele 30 din lume și a doua jucătoare a României, după Simona Halep. Mai are nevoie de niște cățărări spre vârf, ca să se acomodeze cu privitul în jos...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult