Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Negociere, nu război pe cai mari

Agricultorii și transportatorii au tot dreptul, democratic și omenește vorbind, să solicite și să protesteze. România este măcar o țară liberă, dacă bine guvernată nu e.

Dar, după alungarea lui Simion și Șoșoacă, gest care m-a uns pe suflet, ce văd acum începe să nu mai fie nici democrație, nici omenie. Cererile lor sunt fără număr și, multe dintre ele, imposibil de acceptat: eliminarea CASS, eliminarea accizei la combustibil, desființarea sistemului electronic de facturare (de ce?!) sau, nici mai mult, nici mai puțin decât reducerea cu 50% a impozitului pe venit. Sau fantasmagorice, ca să nu zic nerușinate, cum ar fi benzină și motorină gratuite pentru ei, dublate de amenințări adresate premierului. Dacă acestea le-ar fi satisfăcute, guvernul ar comite o gravă discriminare, defavorizare, în raport cu celelalte categorii de oameni ai muncii. 

Cum am spus, protestatarii au nevoie de niște negociatori competenți și realiști, care să încerce să obțină rezolvări rezonabile, căi de mijloc, lăsând și guvernului spațiu de manevră, nu punându-l cu spatele la zid. E vorba de a ajunge la o înțelegere, nu de un război în care oamenii aceștia ne anunță că nu concep decât să învingă.

Război, pentru că tiriștii, camionarii, tractoriștii își folosesc folosesc caii putere ca arme. Cadrele sanitare, didactice, personalul din Justiție, paznicii de penitenciar, polițiștii, nu au la dispoziție vehicule de mare tonaj cu care să blocheze șoselele țării. Sau să intre cu ele în Capitală, până în fața clădirtii guvernului din Piața Victoriei, ca și cum ar fi o coloană de blindate de asalt. Cei care nu au așa ceva, manifestează prin marșuri pe jos și mitinguri cu pancarte și scandări. Sau intră în grevă, de avertisment, japoneză, parțială sau completă. Acestea sunt mijloace pașnice de protest și revendicare.

Mașinile uriașe, amenințătoare, care sufocă acum carosabilul sunt mijloace nu pașnice, sunt agresiuni de proporții împotriva dreptului la circulație al tuturor cetățenilor. Căci ce altceva ar putea să facă cu ele? Să le lanseze împotriva barajelor ridicate de jandarmi?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult