Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Negociere, nu război pe cai mari

Agricultorii și transportatorii au tot dreptul, democratic și omenește vorbind, să solicite și să protesteze. România este măcar o țară liberă, dacă bine guvernată nu e.

Dar, după alungarea lui Simion și Șoșoacă, gest care m-a uns pe suflet, ce văd acum începe să nu mai fie nici democrație, nici omenie. Cererile lor sunt fără număr și, multe dintre ele, imposibil de acceptat: eliminarea CASS, eliminarea accizei la combustibil, desființarea sistemului electronic de facturare (de ce?!) sau, nici mai mult, nici mai puțin decât reducerea cu 50% a impozitului pe venit. Sau fantasmagorice, ca să nu zic nerușinate, cum ar fi benzină și motorină gratuite pentru ei, dublate de amenințări adresate premierului. Dacă acestea le-ar fi satisfăcute, guvernul ar comite o gravă discriminare, defavorizare, în raport cu celelalte categorii de oameni ai muncii. 

Cum am spus, protestatarii au nevoie de niște negociatori competenți și realiști, care să încerce să obțină rezolvări rezonabile, căi de mijloc, lăsând și guvernului spațiu de manevră, nu punându-l cu spatele la zid. E vorba de a ajunge la o înțelegere, nu de un război în care oamenii aceștia ne anunță că nu concep decât să învingă.

Război, pentru că tiriștii, camionarii, tractoriștii își folosesc folosesc caii putere ca arme. Cadrele sanitare, didactice, personalul din Justiție, paznicii de penitenciar, polițiștii, nu au la dispoziție vehicule de mare tonaj cu care să blocheze șoselele țării. Sau să intre cu ele în Capitală, până în fața clădirtii guvernului din Piața Victoriei, ca și cum ar fi o coloană de blindate de asalt. Cei care nu au așa ceva, manifestează prin marșuri pe jos și mitinguri cu pancarte și scandări. Sau intră în grevă, de avertisment, japoneză, parțială sau completă. Acestea sunt mijloace pașnice de protest și revendicare.

Mașinile uriașe, amenințătoare, care sufocă acum carosabilul sunt mijloace nu pașnice, sunt agresiuni de proporții împotriva dreptului la circulație al tuturor cetățenilor. Căci ce altceva ar putea să facă cu ele? Să le lanseze împotriva barajelor ridicate de jandarmi?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult