Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Negociere, nu război pe cai mari

Agricultorii și transportatorii au tot dreptul, democratic și omenește vorbind, să solicite și să protesteze. România este măcar o țară liberă, dacă bine guvernată nu e.

Dar, după alungarea lui Simion și Șoșoacă, gest care m-a uns pe suflet, ce văd acum începe să nu mai fie nici democrație, nici omenie. Cererile lor sunt fără număr și, multe dintre ele, imposibil de acceptat: eliminarea CASS, eliminarea accizei la combustibil, desființarea sistemului electronic de facturare (de ce?!) sau, nici mai mult, nici mai puțin decât reducerea cu 50% a impozitului pe venit. Sau fantasmagorice, ca să nu zic nerușinate, cum ar fi benzină și motorină gratuite pentru ei, dublate de amenințări adresate premierului. Dacă acestea le-ar fi satisfăcute, guvernul ar comite o gravă discriminare, defavorizare, în raport cu celelalte categorii de oameni ai muncii. 

Cum am spus, protestatarii au nevoie de niște negociatori competenți și realiști, care să încerce să obțină rezolvări rezonabile, căi de mijloc, lăsând și guvernului spațiu de manevră, nu punându-l cu spatele la zid. E vorba de a ajunge la o înțelegere, nu de un război în care oamenii aceștia ne anunță că nu concep decât să învingă.

Război, pentru că tiriștii, camionarii, tractoriștii își folosesc folosesc caii putere ca arme. Cadrele sanitare, didactice, personalul din Justiție, paznicii de penitenciar, polițiștii, nu au la dispoziție vehicule de mare tonaj cu care să blocheze șoselele țării. Sau să intre cu ele în Capitală, până în fața clădirtii guvernului din Piața Victoriei, ca și cum ar fi o coloană de blindate de asalt. Cei care nu au așa ceva, manifestează prin marșuri pe jos și mitinguri cu pancarte și scandări. Sau intră în grevă, de avertisment, japoneză, parțială sau completă. Acestea sunt mijloace pașnice de protest și revendicare.

Mașinile uriașe, amenințătoare, care sufocă acum carosabilul sunt mijloace nu pașnice, sunt agresiuni de proporții împotriva dreptului la circulație al tuturor cetățenilor. Căci ce altceva ar putea să facă cu ele? Să le lanseze împotriva barajelor ridicate de jandarmi?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult

Dan Mihai Zarug

Erau 130 de kilograme și un diagnostic care suna ca o sentință: prediabet, steatoză hepatică gradul 4, la un pas de ciroză non-alcoolică. „Adică, mai urma să-mi scrie pe cruce: l-a omorât frigiderul”. Dan Mihai Zarug era în Sicilia, în vacanță, și nu se putea bucura de nimic. Îi era rușine să se dezbrace pe plajă. Abia urca două etaje. Știa că ceva trebuie să se schimbe, dar nu știa cum.

Citește mai mult