George Simion a căzut de la înălțimea propriului orgoliu. Și a nimerit în ascuțimea de brici a temperamentului său.
Nicușor Dan este omul în pânzele căruia poporul și-a suflat speranțele, în cazul generației mele, poate ultimele.
Ne-am târât toate alegerile strâmbe, lăsat în spate toate dezamăgirile, pitite la nevedere, am galopat deziluziile și am apucat-o într-un ultim efort, o ultimă zvâcnire generațională.
Mulți dintre noi avem copii, responsabilitatea generației următoare ne apasă, cea de a păstra decența în viețile noastre și de a lăsa normalul în viețile lor. Viețile lor, prea mult verticalizate în scroll de rețele virtuale și rețele reale.
Fiecare dintre noi, majoritatea onestă, tăcută, a construit binele cum a putut: zâmbind, scrâșnind, muncind.
De azi, zâmbetul inocent al domnului Dan nu mai ajunge. Și nici lui nu-i mai e de ajuns. Repararea conductelor sociale e prima misiune pe care o are, clădirea unor termoficări sociale.
Mai pe românește.
Prima misiune a unui președinte este să inspire. Nu doar prin salariu, la care se raportează toți angajații jigniți de contracandidat, ci prin greutatea sufletului și capacitatea de a arăta, și practica, binele.
Nu e primul lider pus de societate în fruntea națiunii ca să ne ferească de prăpastie. Domnii Constantinescu și Iohannis i-au pășit înainte, ultimul dintre ei sfârșind împotmolit în propria-i lene, în care a tras și sufletul, dar mai ales mintea unui popor. Nisipuri mișcătoare în care am căzut mulți, prea mulți, din disperare.
Un nou deceniu de neant va solidifica absenteismul, imunitatea socială, spre adormire și resemnare.
Așa că povara ce apasă pe umerii noului președinte e mare, imensă.
În cinci ani, domnul Nicușor Dan nu mă aștept să facă mari reforme, dar are ocazia să arate că un om bun, care învață carte, care nu e cel mai tare în gură din parcare, poate avea grația, noblețea, poate proiecta emoție și inspirație. Și asta poate va lega, de netăiat, credința că binele din inimă și cartea din mână au o legătură invizibilă. Un prim pas către reforma minții unui neam. E un dar pe care această țară îl merită.
Îmi doresc ca generația copiilor noștri să fie mai puțin dezamăgită ca a mea. Evoluția unei societăți se face în pași mici. Dar pași de neîntors.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am trăit să o aud și p-asta! Ia să vedem:
1. nu toți s-au aflat în această situație;
2. mulți din cei care s-au aflat în această situație n-au aflat nici până acum de acest proiect de lege;
3. mulți din cei care s-au aflat în această situație n-au înțeles ce pericol îi paște. Noroc că au existat persoane care să le explice (ex. nepotul îl avertizează pe unchiul plecat în Spania că moștenirea pe care urma să i-o lase va fi naționalizată).
Da, țara este amenințată. Să ai o moștenire pe care să ți-o ia statul că așa vrea el, ca pe vremea stalinismului, e o amenințare.
Mai țineți minte criza economică globală și afișele USL, cu foarfeca.. ?
Iohannis a reluat târgul cu PSD, silit fiind de trecerea USR în opoziție.
A fost exact situația de acum. În plus AUR îl amenința pe Iohannis cu suspendarea. Iar Marcel a profitat din plin. Restul e demonizare și răzbunare.
Sper ca matematicianul, care are deja experiență politică, să rezolve cu succes ecuația noii guvernării.
E nevoie de calcul lucid, fără patimă față de X, Y sau Z..
Oops, e deja nevoie de un sistem de ecuații, dar un absolvent de Sorbona n-ar trebui să aibă dificultăți..
Românii au prostul obicei să atace pe oricine fără a avea neapărat o miză, sau în numele unor mize prost alese, să sperăm că nu se repetă chiar imediat procesul.