Ce ușor e să ridici spiritul unui popor, dă-i doar un motiv, cât de mic, cât de banal! Ajută-l să simtă, să-și dorească să fie mândru de apartenența lui. Să trăiască nevoia să împărtășească și altora, altor națiuni.
Eu, spre exemplu, în dimineața zilei de 19, fix după ce știam rezultatul alegerilor prezidențiale. Călătoream, fără să mai apuc să dorm, spre Statele Unite, la invitația Google de a veni la evenimentul lor anual — o să scriu și despre asta, toate la timpul lor.
De la Frankfurt la San Francisco zbori 11 ore. Cu un zâmbet relaxat, nedormit de o zi, dar plutind cu bucuria în suflet că România nu s-a prăbușit în abisul istoriei, mă așez pe scaunul din avion. Zborurile de pe un continent pe altul oferă un alt tip de confort: poți să vezi, pe un ecran în fața ta, filme.
Lângă mine, se așază politicos o doamnă, din Germania de loc. Deschide tacticos ecranul, pune căștile și începe să gâdile ecranul în căutarea unui film. Unsprezece ore, vă repet, să tot vezi.
Observ, fără să vreau, lista. Disponibilă, de altfel, tuturor pasagerilor.
Chiar la început, litera A, mirare, surprindere, uimire. Poză cu domnul Văncică, Văncică al nostru! Filmul tandru al Revoluției: Anul Nou care n-a fost. Ha!, îmi zic, căscând ochii, nu pot să cred!
Doamna merge mai adânc în listă...
Cred că nu e om care să nu fi încercat sentimentul că, dacă se încordează, mișcă din cap, strânge din gene, poate influența firescul material al lucrurilor. Cum eu mă străduiam să-mi adaug puteri supranaturale ca să o fac pe nemțoaică să se întoarcă la A. Ce să caute la B? Hai, doamnă, Anul Nou care n-a fost! Cea mai bună alegere!
Nu suntem învățați, ca popor, spre deosebire de americani, spre exemplu, să fim mai direcți, să spunem ce vrem, ce gândim. Noi, sigur, cei cu șapte ani de-acasă, excelăm la olimpiada rușinii, reținerii. Să nu deranjezi, mamă! — e întipărit în ADN-ul acestui popor. Desigur, există și extrema, mutantă și ea în ADN-ul multor conaționali: Să moară mă-ta!
Echilibrul, mijlocul, ne cam lipsește. Dacă ar fi să calculăm o medie națională, suntem un popor smucit între suveranism și modernism, ca pasagerii autobuzelor prost conduse. Sigur, o să spuneți: șoferul, conducătorii ne dau cu capul de geamurile autobuzului. Dar, cu siguranță o să recunoașteți că și noi, prea ușor, prea des, prea pe nemestecate, ne lăsăm aruncați în extremele istoriei.
Doamna ajunsese la litera D. Supranatural, nu reușisem să-i întorc mișcările degetelor. Așa că m-am hotărât să nu mai tac.
- Bună seara, vă recomand eu un film, dacă vreți! Vă întoarceți la A, e un film din țara mea, unul despre Revoluția română! O comedie tandră, caldă. Nu o să vă pară rău.
Doamna de la litera D se uită zâmbind la mine.
- Serios? Și credeți că o să înțeleg?
Aflu că doamna are exact vârsta mea. Îi spun că și ea a trăit cu un picior în comunism și unul în capitalism, ca și mine, ca și noi.
Cu puterea minții nu miști nimic, dar cu ajutorul cuvântului, da. Doamna s-a întors la A. Au urmat aproape două ore în care zâmbea, râdea, ba, jur că (probabil oboseala) i s-au umezit și ochii.
- Mulțumesc, mi-a spus la sfârșit.
Știți, nu m-am lăsat și i-am spus: la noi e noapte de bucurie, românii au ales un matematician, de două ori laureat la olimpiadele internaționale, să le fie președinte.
- Incredibil! Să știți că o să vizitez, împreună cu familia, România, mi-a spus în loc de la revedere doamna de la litera A.
Am repetat mândria alegerii făcute de români și în fața agentului vamal pe aeroportul din San Francisco, atunci când m-a întrebat ce vești aduc din România.
Și, vă jur, la întoarcere, o tânără din Honduras, în drum spre Frankfurt, din San Francisco, a văzut râzând filmul românesc de la litera A.
Ce lucru mic am făcut. Dar ce plăcere personală mare mi-a adus. Matematic, v-aș îndemna să calculați: găsiți motive mici și reale să vă bucurați de apartenența la acest popor. Și apoi să calculați însumat ce bucurie națională ne-ar aduce.
Domnul Nicușor Dan a fost legitimat prin vot, dar validarea președinției domniei sale ține de acțiunile pe care le va face. Și principala misiune a dânsului e să ne dea motive să simțim că etalonul e normalul, firescul. Nu va repara Nicușor Dan justețea socială, diferențele dintre români și români. Greșim dacă așteptăm de la dânsul tot — vom fi dezamăgiți din nou. Așteptările trebuie să le avem de la fiecare dintre noi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un bursier al unei fundații conduse de Soroș, care ia bursă, va împărtăși automat ideile acestuia? Prin analogie, toți angajații lui Elon Musk (care, în caz că nu știați, e de vreo 100 de ori mai bogat decât pârlitul de Soroș) ar trebui să împărtășească ideologia patronului lor? Mi se pare de o lipsă de logică totală.
Cum verifici că un bursier votează cum ai chef tu? Intri cu el în cabina de vot? Îi implantezi un cip secret? Păi cipurile ar fi domeniul lui Musk, că el e cu tehnica, industria areospațială și automombilele.
Dacă cei care iau bani de la Soroș se numesc soroșiști, cei care iau ban de la Musk s-ar numi... muskiști? Sunt soroșiștii și muskiștii? Păi, din start, muskiștii stau mult mai bine, pentru că Zeul lor are mai mulți bani.
Care e logia acestui basm de adormit copii cu Soroș? Adică de ce poți spune asemenea lucruri doar despre Soroș, dar nu și despre Musk? Mister...
Chiar m-ar îngrijora să aflu cândva că un AI și-a declarat iubirea pentru ceva.
Să lăsăm iubirea să rămână așa cum e ea, irațională. Ca și ura, chiar și aici pe Republica..