Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Nu-i lăsați pe cei care țipă mai tare să creadă că sunt cei mai mulți!

Alegeri prezidențiale 2025 urne

Foto: Profimedia

Cea mai mare surpriză ar fi un scor de 60-40 sau 65-35 pentru o Românie a pro-europeană, decentă, în care să ne placă să trăim ori să ne întoarcem de pe unde suntem. 

Când ieșiți din casă, numărați de câți oameni cu bun simț dați. Vecinul cu care vă salutați respectuos, bunica și nepoții pe care-i duce la școală, vânzătoarea de la magazinul din colț care vă servește zâmbind, învățătoarea care vă învață copilul să socotească și tot așa. Desigur, în anumite momente, îl întâlniți și pe ăla care se bagă-n față la coadă la cumpărături, dați și de cel care vorbește tare la telefon și vă face să vă fie jenă vouă de el. Vă mai împiedicați din când în când și de cel care are o atitudine agresivă, deranjantă, care-i „rupe pe toți pă genunchi”.

România nu e dominată de ei. România, cu plusurile și minusurile ei, este făcută de noi, cei blânzi, decenți, care ne salutăm respectuos, ne zâmbim, vorbim calm, ne facem treaba în fiecare zi, ne plătim taxele, impozitele pe proprietăți, parcăm legal și tragem toată ziua ca să învârtim roata economiei. 

Uitați-vă-n jur. Sunt zeci/ sute de panouri cu lucrări publice făcute din bani de la Uniunea Europeană, de la blocul reabilitat termic în care poate locuiți, la străzi, șosele, bucăți de autostradă, școli, canalizări, tramvaie și autobuze. Fără acești bani, nu am fi aici.

Nu-i lăsați pe cei care țipă mai tare, care se bat cu cărămida-n piept, care nu au o urmă de decență, pe cei mânați de ură să creadă că sunt cei mai mulți.

18 mai nu e doar despre alegeri pentru Cotroceni, e despre un semnal pe care-l dăm noi. Și mai e despre ceva. E un recensământ al celor decenți, educați, cu bun simț și capacitatea de a discerne între bine și rău, alb și negru, noapte și zi.

Aș îndrăzni să sper că suntem cu mult mai mulți decât credem chiar noi despre noi că suntem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    Sper la un scor clar ca lumina zilei de care să ne bucurăm din toată inima. Un nu ferm celor care vor să ne întunece viața. Logic ar fi să fim mai hotărâți decât în trecut. În turul doi din 2019, Iohannis a avut 66%, Dăncilă 34%. Nu e Nicușor Dan mai bun decât Iohannis? Mai inteligent după criterii academice obiective, mai întreprinzător, mai implicat în viața cetății încă de mult, ca simplu cetățean. Și nu sunt Simion și cei din spatele lui mai periculoși decât Dăncilă cu ai ei? Avem toate motivele să votăm cu entuziasm de data asta. Alegerea răului mai mic am lăsat-o în urmă, slavă Domnului!
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult