Nu paria pe o singură priză. Sau de ce s-ar putea să nu ne dorim moleculele de la Neptun Deep în conducte și apoi pe facturile noastre. Gaz, lemn sau electric? Care este viitorul și de ce?

Dincolo de priză. În această vară, România a ajuns într-o situație fără precedent în istoria recentă: nivelul scăzut al Dunării a determinat oprirea reactoarelor nucleare de la Cernavodă. Împreună, cele două reactoare asigură în mod obișnuit aproximativ o cincime din producția de energie electrică a țării. Seceta prelungită a arătat cât de repede se poate schimba echilibrul național. Șeful guvernului a îndemnat clienții casnici să reducă voluntar consumul în orele de vârf, adică între 20 și 23, iar autoritățile au anunțat că la nevoie, marii jucători din industrie pot fi decuplați de la rețea.

Războiul de la granița României, atacurile repetate asupra infrastructurii petroliere și de rafinare din Rusia, precum și conflictul din jurul Strâmtorii Ormuz, cu efecte directe asupra transportului de petrol și gaze, mențin piețele energetice într-o stare de agitație și volatilitate pe care consumatorii o pot simți în costurile de zi cu zi.

În același timp, politica europeană de decarbonizare graduală schimbă regulile pentru combustibilii fosili. România avansează cu proiectul Neptun Deep, iar producția efectivă de gaze este programată să înceapă în 2027. Dezbaterea nu se reduce la cât gaz vom avea, ci și la felul în care îl vom folosi: ardem moleculele în gospodării pentru încălzire și gătit, sau îl alocăm industriilor capabile să producă valoare adăugată însemnată, care să crească produsul intern brut și exporturile?

De aici pornește tema acestui material: care sunt, în anii următori, cele mai potrivite surse pentru energia și căldura spațiilor în care locuim și lucrăm? Gaz, lemn, electricitate, pompe de căldură sau un mix adaptat fiecărei locuințe și fiecărei comunități?

Discuția face parte din seria „Dincolo de priză”, realizată de Florin Negruțiu și Alex Livadaru și susținută de PPC România. În episoadele anterioare, pe care le găsiți aici, seria a urmărit miturile, costurile, dezechilibrele și transformările din sistemul energetic românesc. De această dată, interlocutorul este Lucian Mircescu, manager Afaceri Instituționale în cadrul PPC România.

Iată o sinteză a celor mai importante idei ale discuției:

• Nu există o soluție universală de încălzire. Alegerea depinde de infrastructura disponibilă, tipul locuinței, costul inițial, accesul la finanțare și consumul pe termen lung;
• Lemnul și biomasa rămân realitatea a aproximativ trei milioane de gospodării, dar nu reprezintă cea mai eficientă formă de încălzire și vor trebui incluse într-o tranziție energetică realistă;
• Pompele de căldură au un cost inițial mai mare, dar pot furniza trei-patru unități de căldură pentru fiecare unitate de electricitate consumată și devin mult mai atractive împreună cu panouri fotovoltaice și baterii;
• Gazul este o resursă finită și un combustibil de tranziție. Extinderea rețelelor în zone noi poate crea infrastructuri costisitoare care, peste două-trei decenii, să nu-și mai poată amortiza costurile;
• Viitorul poate include termoficare modernizată, pompe de căldură la scară mare și energie regenerabilă, dar deciziile trebuie evaluate pe perioade lungi, nu doar prin costul din primul an.

Interviul pe larg cu Lucian Mircescu, mai jos:

La ce ar trebui să ne așteptăm în ceea ce privește prețurile în perioadele viitoare? Cum putem noi, la nivel personal, să influențăm valoarea facturilor pe care le primim?

E dificil de făcut o prognoză cu privire la cum vor arăta prețurile în viitor. Uitându-ne la o eventuală evoluție a capacităților de producție, am putea avea niște estimări. E posibil să se ducă puțin în jos (n.r. prețurile). Dar, așa cum am spus de mai multe ori, în măsura în care există resurse proprii financiare, în măsura în care suntem atenți la oportunități de finanțare pe care le oferă Uniunea Europeană, există posibilitatea să intervenim în propriul nostru profil de consum. Adică poate reușim să aplicăm pentru niște fonduri europene, să punem niște panouri fotovoltaice pe casă, de exemplu, să achiziționăm niște baterii, sau să instalăm niște pompe de căldură.

Scopul ar trebui să fie acela de a deveni independenți sau de a avea costuri mai mici?

Ar trebui să fim toți foarte atenți la oportunitățile ce se ivesc, pentru că astfel, ne adaptăm și consumul. Există posibilitatea să apară o oarecare volatilitate a prețurilor, pentru că în continuare sistemele energetice ale Uniunii Europene sunt dependente de gazele naturale, iar această situație va mai dura o perioadă. E important să fim receptivi la piețele acestor tipuri de echipamente- pompe, panouri fotovoltaice, baterii.

Să facem un exercițiu de imaginație. Îmi construiesc o casă într-o zonă rezidențială sau o casă de vacanță. Cu ce e mai bine să-mi asigur energia în casă și căldura? E mai bine cu energie electrică, e mai bine cu gaz, e mai bine cu lemn? Ne scriu cititorii că în Europa de Vest sunt zone unde totul este exclusiv bazat pe energie electrică.

Evident, tentația mea ar fi să zic electricitate universală la toată lumea. Dar să nu fim absurzi și nici detașați de realitățile energetice ale României. Se estimează că există cam trei milioane de gospodării care încă se mai încălzesc cu lemn sau biomasă, care nu sunt neapărat cele mai eficiente forme de a ne asigura nevoile de încălzire sau de gătit. Există o tranziție energetică și pentru acești consumatori trebuie să căutăm soluții. Să analizăm în ce măsură e sustenabil pe termen lung să folosească gaz. Și zic sustenabil pentru că România are niște resurse de gaze naturale, desigur, dar acestea sunt finite.

Oricum, sunt considerate ca o formă de tranziție spre energia din resurse verzi. Este sau nu gazul o soluție pe termen lung? Dar să ne întoarcem la exemplul concret- să detaliem puțin opțiunile pe care le avem dacă ne construim o casă, pentru a ne asigura energie la un preț bun.

Beneficiem de resurse naturale importante de gaz la Marea Neagră, dar acestea ar trebui să fie suficiente minimum un deceniu sau ami mult. Apoi riscăm să ne întoarcem din nou în situația în care ne aflăm în prezent. România importă gaz natural încă din anii '80. Asta apropo de mitul autosuficienței energetice a României. Dar aș spune că trebuie să analizăm de la caz la caz. Depinde unde ne construim casa. Avem o rețea de distribuție bună în zonă? Sunt planuri de investiții pentru a moderniza sau a extinde o rețea de distribuție de energie electrică? Atunci poate se pretează o pompă de căldură, care la momentul acesta poate ni se pare că e scumpă. E mai scumpă decât o centrală pe gaz, dar pe termen mediu către lung sunt șanse ca prețul la energie electrică să scadă. Dacă stai la casă și îți instalezi panouri fotovoltaice, atunci e păcat să nu îți alimentezi pompa de căldură cu costuri zero, cel puțin în anumite momente. Nu mai vorbesc de faptul că pompa de căldură are și un avantaj foarte mare și anume acela al eficienței, care este undeva de 300%.

Ce înseamnă lucrul acesta? Practic, o pompă de căldură poate - dacă este una aer-aer- să capteze aerul cald din afară, chiar dacă vorbim de temperaturi scăzute. Pentru fiecare unitate de electricitate consumată îți furnizează alte 3, 4 unități de căldură, ca să mă exprim așa, foarte simplist, în casă. Deci noțiunea asta a eficienței n-are cum să nu atragă când facem o analiză despre soluții pentru a ne încălzi o casă. La asta s-ar putea adăuga panourile fotovoltaice și baterii de stocare instalate- pentru că sunt o sumedenie de programe de finanțare în sensul ăsta, la Casa Verde până la Fondul Social pentru Climă, care oferă României aproximativ 6 miliarde de euro din perioada 2026-2032 și se adresează persoanelor vulnerabile din punct de vedere socio-economic. Printre multe altele, aceste programe finanțează inclusiv achiziția pompelor de căldură. 

Cu alte cuvinte, dacă ne-am construi o casă, ultima opțiune bună ar fi să cerem conducta cu gaz la poartă?

Are sens să extindem rețelele de distribuție de gaze naturale în zone care nu au, pentru a extinde distribuția unui combustibil de tranziție, a unui combustibil care reprezintă o resursă finită? Mai are sens să ajungem peste 20-30 de ani cu ceea ce s-ar numi stranded assets (n.r. active blocate/ active depreciate)- pentru că acele active de distribuție și de transport, costul lor de mentenanță pe viitor va trebui să se regăsească în niște tarife? Poate nu va mai fi profitabil pentru economia țării, pentru bugetul personal al cetățenilor să întrețină acele asset-uri. De-aia zicem stranded, pentru că practic ne blochează și costul lor nu va mai putea fi amortizat. Aș spune că trebuie să fim raționali, să ne uităm de la caz la caz ce este mai potrivit să folosim, pentru că sunt situații, mai ales în zone dens populate, care eu știu, au deja acces la o rețea de gaze și care sunt racordate la ea și care folosesc deja o termocentrală pe gaz. Într-o anumită situație, acolo ar putea să fie folosită.

Un sistem de încălzire pe bază de energie electrică ar putea fi mai eficient din punct de vedere costuri pentru o gospodărie?

Cum am zis mai devreme, un avantaj este al eficienței. Ar putea să fie un cost foarte bun pe termen lung. Accepți costul mai ridicat al pompei de căldură - acestea oricum scad ca preț de vreme ce sunt din ce în ce mai achiziționate și se aplică principiul de economies of scale. Cu cât ai capacități de producție mai serioase, cu cât sunt achiziționate mai mult de către consumatori, cu atât scade și prețul lor. Avantajul lor e că dacă acceptăm costul poate mai ridicat la început, pe termen lung poate să fie cu mult mai ieftin. Pe de altă parte, în cazul gazelor naturale, va trebui ca din 2028, să se plătească și o componentă de carbon - există acest Emissions Trading Scheme, care din 2027-2028 o să acopere și sectorul rezidențial, respectiv și acela de transporturi, ceea ce înseamnă că gazele naturale arse la nivel de gospodărie au și ele o componentă de carbon. Le arzi, emit carbon și automat trebuie să se plătească acel carbon care este emis în atmosferă. Se aplică principiul că poluatorul plătește.

Ok, că propun un alt scenariu. Dacă ar fi să vă faceți o casă la munte sau poate aveți deja una.

Nu am, nu sunt atât de înstărit.

Să spunem că este mai izolată. Ați merge pe un mix sau ați merge doar pe energie electrică?

Dacă ar fi să fiu la munte, probabilitatea este foarte mare să merg pe electricitate. Adică mai ales dacă sunt într-o zonă izolată, unde nu am acces la rețea de gaze deja în zonă, adică să plătesc eu costuri pentru a reuși să mă racordez. Tot nu cred că m-aș duce către lemne decât într-o ultimă instanță. M-aș duce către o combinație de panouri fotovoltaice, și un mic sistem de baterii. Nu pot să nu mă uit totuși la eventualitatea de a arde niște lemne. Dar pentru situația mea, dacă vorbim ipotetic de o casă de vacanță, cred că ar fi suficientă electricitatea. Dacă mi-aș duce existența acolo și aș avea nevoie de consumuri mai serioase, poate aș lua în calcul și o centrală pe peleți. Deci nu sunt fundamentalist electricității. Acum, cum am zis mai devreme, te uiți la situația în care te afli.

Cum poate arăta într-un mod ideal viitorul României în materie de încălzire cu energie electrică, să zicem?

Sper că suntem raționali cu alegerile pe care le facem- mă gândesc acum la politicile publice care ar putea fi împinse de către comunitatea politică. Și anume să avem onest discuția aceasta: cât de mult mai folosim gazele naturale? Gazele naturale par foarte atrăgătoare. Ar putea să fie folosite de către cetățeni pentru încălzit, pentru gătit. Sunt mulți primari care sunt atrași de perspectiva de a aduce în localitățile lor gaze naturale. Doar că vorbim de costuri. Cum am zis mai devreme, acele costuri de infrastructură. E cazul să fim raționali, pentru că dacă avem gaze naturale, nu e mai bine să le folosim poate în sectoare cu valoare adăugată semnificativ mai ridicată? Una e să-l arzi ca să gătești ceva și una e ca să-l arzi pentru industrie chimică, pentru fertilizatori, în contextul în care ai un sector agricol foarte puternic și care oricum e pe deficit când vine vorba de capacitățile domestice de producție.

Deci rezervele de gaz ar trebui folosite în industrie, în principal în zone care produc plus valoare? Ce facem cu localitățile care au încălzire centralizată bazată pe gaz?

Avem dezbaterea aceasta cu CET-urile, încălzirea centralizată, district heating din București. În foarte multe orașe din România, de altfel, acest sistem a fost desființat. Rețele foarte serioase de încălzire, de termoficare, nu le mai avem acum. Ar trebui să recunoaștem că dacă sunt modernizate, aceste sisteme sunt o formă foarte eficientă, în realitate, de a încălzi locuințele. Sigur, în România au fost neglijate și agentul termic era apa încălzită prin arderea de gaze naturale. Acum putem să luăm în calcul inclusiv instalarea unor pompe de căldură la scară mare large scale, cum s-ar numi și să modernizăm acele CET-uri în acest fel. Și în contextul ăsta poate mai scăpăm și de niște probleme de calitate a aerului pe care ar putea să le genereze CET-urile în proximitate.

Vorbim despre acele centrale de cartier, cum sunt numite, nu?

Acolo dacă vorbim de un viitor absolut ideal. Dar sigur, trebuie să ne uităm puțin și la costuri, că nu sunt ieftine variantele astea, dar trebuie să căutăm mixurile eficiente întotdeauna. Municipalitatea poate să aibă grijă să alimenteze pompele acestea de căldură cu energie din resurse regenerabile- vorbim de suprafețe care pot să fie acoperite de panouri fotovoltaice în municipii. Există soluții inginerești care nu trebuie să fie extraordinar de costisitoare. Trebuie doar să nu ne limităm la perspectiva costurilor pe unu, doi ani, ci trebuie să ne uităm pe perioade mai îndelungate.

Discuția cu Lucian Mircescu este despre viziunea pe care o are România pentru următoarele decenii. Prima concluzie este că nu putem trece de la lemn și gaz la electricitate printr-o singură decizie și nici prin aceeași rețetă pentru toate gospodăriile. O casă izolată, un apartament racordat deja la gaz, o localitate fără infrastructură și un cartier alimentat prin termoficare pornesc din puncte complet diferite. A doua concluzie este că prețul de achiziție nu poate fi singurul criteriu: trebuie puse în calcul eficiența, costurile de exploatare, infrastructura care va trebui întreținută peste două-trei decenii și accesul la surse proprii de electricitate. Gazul din Marea Neagră poate fi important pentru securitatea energetică a României, dar valoarea sa nu va fi dată doar de cantitatea extrasă, ci și de decizia privind utilizarea lui. Viitorul probabil nu aparține unei singure surse, ci unor combinații adaptate, în care eficiența energetică, electricitatea regenerabilă, stocarea, pompele de căldură și termoficarea modernizată vor cântări tot mai mult.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp