În ultimii ani, Europa a asistat la o explozie a numărului de prosumatori, cetățeni simpli care au decis să treacă de la statutul de consumatori pasivi la cel de producători de energie pentru a-și acoperi propriile nevoi. Această democratizare a sistemului energetic a adus avantaje clare: facturi mai mici pentru oameni, o amprentă de carbon redusă și o capacitate de producție descentralizată care ar trebui să fie un sprijin pentru independența energetică a comunităților.
Realitatea vine însă la pachet cu provocări tehnice majore. Rețelele electrice clasice, gândite și construite acum zeci de ani pentru un flux de energie unidirecțional (de la marea centrală către consumator) sunt inundate în mii de puncte de intrare de electricitate provenită de la micii producători. Fără o coordonare și fără capacități de stocare, acest surplus supune rețelele la un stres considerabil, provoacă dezechilibre de tensiune și - paradoxal - duce la risipă într-un sistem care are nevoie de fiecare kilowatt-oră. În traducere, există intervale de timp (mijlocul zilei) când se produce energie în exces fără să existe și un consum pe măsură, în timp ce, dimineața și seara, cererea crește de câteva ori, dar producția scade consistent. România avea, în martie 2026, peste 320 de mii de prosumatori, iar cifrele cresc într-un ritm peste media din UE. Acest articol face parte din seria „Dincolo de priză”, realizată cu sprijinul PPC România. Puteți parcurge celelalte interviuri aici.
Radu Dudău, președintele Energy Policy Group (EPG), un think-tank specializat în politici energetice și strategie de piață, este o voce echilibrată și profesionistă care vorbește despre avantajele existenței prosumatorilor, provocările apărute în timp, dar și despre soluții.
Radu Dudău are un doctorat în filosofie la Universitatea din Konstanz (Germania) și studii postdoctorale în relații internaționale la Oxford, fiind coordonatorul proiectului de elaborare a Strategiei Energetice Naționale a României. Munca lui se traduce în analize aplicate și strategii menite să coreleze legislația românească cu realitățile tehnice și economice din teren.
Iată câteva dintre cele mai importante idei din interviul realizat pentru platforma Republica:
Maximizarea autoconsumului: Bateria este cea mai simplă metodă prin care un prosumator poate consuma în propria gospodărie o cantitate cât mai mare din energia pe care o produce pe acoperiș.
O problemă structurală: România exportă energie ieftină la miezul zilei (când producția fotovoltaică e maximă) și importă energie de 5-7 ori mai scumpă seara, când consumul crește și soarele apune. Stocarea este cheia acoperirii nevoilor de consum în orele serii.
Mitul bateriilor scumpe: În ultimii zece ani, prețul bateriilor a scăzut de aproximativ zece ori. Prin programe precum „Casa Verde Fotovoltaice”, costul unei configurații de bază poate deveni neglijabil pentru beneficiar.
Tehnologia LFP ca standard rezidențial: Pentru locuințe se folosesc baterii litiu fier fosfat (LFP), nu litiu-ion (ca la telefoane sau mașini). Acestea sunt mai stabile termic și rezistă la 4.000-6.000 de cicluri de încărcare, adică dublu față de cele litiu-ion.
Greutatea și spațiul contează: Bateriile rezidențiale cu o configurație de 20 kW pot cântări în jur de 80-100 de kilograme. Din acest motiv, necesită spații dedicate, care pot fi aerisite sau ventilate, fiind greu de adaptat pentru apartamente mici.
Dincolo de priză | Panoul produce energie. Bateria produce inteligență energetică. Sau de ce prosumatorul viitorului nu mai poate exista fără baterie. Interviul cu Radu Dudău, pe larg, mai jos:
Facem un exercițiu de imaginație: personajul nostru are un sistem de fotovoltaice instalat pe casă, pentru a-și acoperi consumul, adică este prosumator mediu. Dar apare o frustrare, legată de intervalele cu soare- acestea nu se suprapun perfect pe nevoile lui și ale familiei- când panourile „duduie”, ei nu sunt acasă. Seara, când funcționează la capacitate boilerul electric, televizorul, becurile, mașinile de spălat, aparatele de gătit, eventual mașina electrică e pusă la încărcat- contorul se învârte în defavoarea lui. Ce ar trebui să facă?
Ar trebui să pună și baterie. Este modalitatea cea mai simplă prin care poți să îți să maximizezi autoconsumul, adică o cantitate cât mai mare din ceea ce produci pe propriul acoperiș, să se consume la tine în gospodărie. Pe de altă parte, poți să și ajuți sistemul electroenergetic printr-un transfer al curbei de consum de la acele ore ale zilei, la care practic producția din panouri este maximă și consumul este minim, poate aproape de zero pe toată strada. Când oamenii se întorc acasă, soarele începe să apună. Consumul crește, producția din fotovoltaice scade și ai un vârf de consum. Și noi, în felul ăsta, am abordat și o problemă structurală a formării prețului pe piața de energie din România. Aproape în fiecare zi citiți titluri cum că exportăm energie ieftină la miezul zilei, care vine din surse regenerabile, fotovoltaice în principal și eolian și seara importăm o energie de cinci-șapte ori mai scumpă, pentru că nu putem să acoperim acel vârf de consum de la finalul zilei.
Spuneți că ar trebui ca prosumatorii să-și monteze o baterie. Mulți se tem că bateriile sunt scumpe și sunt reticenți „am instalat un sistem de fotovoltaice pe acoperiș, am pus și o pompă electrică. M-a costat tot proiectul tehnic. De ce să mai cumpăr și baterie?”. Cât ar costa și ce opțiuni are la îndemână?
Mitul acesta al bateriei scumpe datează de niște ani. Și într-adevăr, acum zece ani, dacă cineva voia să-și pună o baterie, era un lucru foarte scump. Dar s-au ieftinit de vreo zece ori de atunci. Astăzi sunt obiecte mult mai accesibile financiar. Sigur că au diferite caracteristici tehnice, unele sunt mai avansate. Dar ținem cont că există și un program public prin Agenția Fondului de Mediu (AFM), care se numește „Casa Verde Fotovoltaice” și care oferă vouchere persoanelor fizice proprietare ale clădirilor cu sisteme fotovoltaice instalate. Practic, pentru o configurație de bază de sistem de trei kilowați plus un invertor și manoperă, poți să nu plătești nimic sau să mai dai două mii de lei. Dacă vrei să-ți instalezi un sistem mai mare, dacă vrei să ai o baterie mai performantă, efortul financiar este mai mare. O baterie pe care și-o instalează un prosumator poate avea 6 sau 10 kW, dar sunt și baterii de ordinul zecilor de kW, care stochează mult mai mult și sunt destinate gospodăriilor ce integrează consum electric mult mai mare: pompă de căldură, sisteme de ventilație și aer condiționat, încălzire electrică, poate o stație de încărcare pentru automobilul electric. Toate acestea pot fi gestionate automatizat de niște invertoare care vin cu aceste baterii de tip hibrid și care țin cont de toți consumatorii pe care îi ai. Când e cel mai bun moment să dea în rețea? Când e cel mai bun moment să încarce? Optimizează toate aceste lucruri fără ca tu să ai vreo bătaie de cap și într-o manieră care face și servicii tehnice rețelei. În traducere, întreg sistemul realizează automat o echilibrare dinamică pe faze dacă este conexiune trifazată. Toate acestea îl scutesc și pe operatorul de distribuție de tot felul de bătăi de cap și cheltuieli care se întorc uneori tot asupra unor prosumatori când aceștia creează dezechilibre de tensiune în rețea.
O altă reținere e legată de durata de viață a bateriilor. Care sunt limitările?
Trebuie spus că pentru rezidențial cele mai obișnuite sisteme de baterii sunt în prezent pe configurație litiu-fier-fosfat LFP. Nu sunt litiu-ion. Nu sunt acele baterii cu care noi suntem obișnuiți de la laptop, telefon sau chiar de la automobilul electric. Diferențele principale sunt următoarele: deși configurația pe litiu-ion permite o densitate energetică mai mare, adică poți să încarci mai multă energie acolo, minusurile țin de un număr mai mic de cicluri de încărcare-descărcare, adică jumătate față de cele cu tehnologia LFP. Vorbim de 2.000- 3.000 de cicluri, față de 4.000-6.000 pe care îl are o baterie litiu-fier-fosfat pe care o instalezi acum acasă. De asemenea, sunt mai protejate de escaladarea termică, acel ”thermal runaway” reducând riscul ca atunci când se înfierbântă să ajungă la dezintegrare și explozie. Sunt mai stabile termic sistemele LFP. Au, pe de altă parte, o densitate energetică mai scăzută. Adică nu încarci la fel de mult, dar aici soluția este mărirea masei bateriei. În concluzie, aceste sisteme nu se confruntă cu aceleași probleme legate de durata de viață. Au devenit norma și ele evoluează tehnic în continuare foarte mult. Vedem că practic, de la sezon la sezon, pe piață apar oferte din ce în ce mai performante și la prețuri tot mai avantajoase, nu doar din punct de vedere al puterii și capacității, ci și al electronicii.
Care sunt criteriile de care ar trebui să țină cont un prosumator, atunci când vrea să-și ia o baterie pentru a o integra în sistemul de acasă?
Internetul este un bun loc de a începe. Există multe informații, oferta este foarte abundentă. Trebuie însă înțeles că nu tot ceea ce e pe piață este la fel de bun din punct de vedere al calității. Nu o să dau nume de firme producătoare sau mărci, dar există companii care prezintă o garanție a brand-ului. Sigur că unele produse sunt mai scumpe, dar acestea pot fi și mai fiabile, au o electronică de calitate mai bună acolo.
Plus probabil că o garanție, nu?
Da, garanție. Te asiguri că nu generezi fenomene negative din cauza unei electronici de proastă calitate, cum ar fi, știu eu, armonici sau alte probleme care uneori, în cazul unor produse de calitate inferioară, se fac simțite în rețea și poți să îi afectezi pe vecini. Dar aici vine cumva și responsabilitatea entităților implicate. De exemplu, operatorii de distribuție au niște liste de produse și standarde pe care le acceptă pentru instalare. Au existat discuții în piață că inclusiv prin AFM, au fost favorizate anumite baterii care nu erau conforme, că aveam operatori de distribuție care nu le permiteau pentru instalare și așa mai departe. Cu alte cuvinte, toți actorii implicați trebuie să manifeste responsabilitate- trebuie evitate firmele care-ți instalează baterii sau panouri, dar aplică un singur criteriu- produsele să fie ieftine. Aici ar trebui asigurat dreptul beneficiarului să își aleagă în marja de preț produsul care îi convine și pe care îl preferă.
Atâta vreme cât produsul este autorizat.
Exact. Adică nu poți să impui chestia asta la prețul acesta. Este un mic efort de informare, dar informația este abundentă. Un pic de documentare pe orice aplicație de inteligență artificială poate fi un punct de pornire. Te ajută să faci comparație pe criterii de preț, caracteristici tehnice și fiabilitate.
Cât de voluminoase sunt aceste baterii? Să luăm unele pentru un sistem de 12, 14 kW.
O baterie de 20 de kW are cam 80 de kilograme. Mai ales aceste sisteme de care vă spuneam, litiu-fier-fosfat sunt mai masive decât litiu-ion. Prin urmare, nu se pretează atât de mult în apartamentele mici, în care, să zicem că chiar ai reuși să-ți faci un condominiu cu vecinii și să-ți pui pe terasă, să-ți faci asociație, ar trebui găsită tot o soluție cumva externă, în care și serviciul de stocare să fie împărțit către toți. Trebuie să ai o magazie, un loc unde să poți depozita o structură nu neapărat voluminoasă, dar destul de grea. Și mai trebuie să ținem cont că generează și ceva căldură, deci necesită spațiu pentru circulația aerului.
La finalul acestei discuții, câteva concluzii personale: în urmă cu câțiva ani, prosumatorul român părea aproape o figură exotică: omul care își montează panouri pe casă și încearcă să scape de facturile mari. Astăzi, el începe să devină o piesă reală din mecanismul energetic în ansamblu. Numai că această transformare schimbă și regulile jocului.
Panoul fotovoltaic produce energie. Bateria începe însă să producă inteligență energetică. Mută consumul în timp, stabilizează rețeaua, reduce importurile scumpe de seară și transformă gospodăria într-un actor activ al sistemului energetic.
Iar dacă până acum discuția despre prosumatori era despre independență, următoarea etapă va fi despre coordonare: cum conectezi milioane de mici producători astfel încât sistemul să devină mai flexibil, nu mai fragil. În această ecuație, bateria nu mai este doar un accesoriu tehnologic exotic, ci devine, treptat, noul rezervor strategic al tranziției energetice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.