În România se petrece o crimă, cu încă nu știm câte victime. Bolnavii sunt omorâți pentru că banii lor de tratament sunt furați de înalți funcționari ai statului din Sănătate. Asta nu e o știre care să fie prea băgată în seamă de înalți responsabili politico-militari ai NATO sau Rusiei. Demisia intempestivă a ministrului Apărării însă, da. Deoarece, așa cum spunea mai demult alt ministru, dar de Interne, „E mai mult decât o crimă, e o greșeală”.
Nu-ți dai demisia dintr-o astfel de funcție și, mai ales, nu îți este acceptată imediat, pentru o problemă doar „de comunicare”, cum zice dl Țuțuianu. Un comunicat ca acela emis de MApN, care, dincolo de tehnicalități, poate fi înțeles de oricare cetățean exact așa: „Nu sunt bani pentru Armată”, n-ar fi trebuit să apară nicicum. Reguli politice scrise și nescrise spun că problemele financiare ar fi trebuit discutate de ministrul Apărării cu ministerul de Finanțe, cu premierul, eventual cu Partidul, înainte ca o asemenea bombă să fie lansată.
Dacă lăsăm la o parte ipoteza, altfel posibilă, ca dl Țuțuianu să fie arierat mintal, lucrurile arată, plauzibil, așa:
Și la ministerul Apărării, promisiunile bugetare se ciocnesc de realitatea crudă. N-ar fi câtuși de puțin o noutate, având în vedere seria de gogoși de hârtie prezentate drept bani și bunuri de către coaliția PSD-ALDE luni în șir.
Cea mai recentă: manualele școlare, hiperpromise, înlocuite în ultimul moment cu, pământul minții!, compendii...
Comunicatul MApN inițial înseamnă chiar că nu sunt bani, și acesta ar putea fi doar vârful aisbergului, de care dl Țuțuianu, abia numit, a vrut cu tot dinadinsul să fugă, forțându-și demisia.
Firește că bani pentru Armată încă vor mai găsi dl Tudose și Partidul, căci nu se poate transmite un semnal atât de grav în exterior.
Întrebarea este: de la gura cui vor fi luați? Și cu ce consecințe?
