Foto: Bongkarn Thanyakij / Alamy / Alamy / Profimedia
Am tot scris, încă de la mijlocul anului trecut, despre cum impactul social media va fi unul covârșitor în mediul politic și despre cum va trebui să ne pregătim treptat pentru acest lucru. De obicei eram repede redus la tăcere de către oamenii foarte siguri pe disciplina milenară a mașinăriei de partid specifică PSD-PNL, care cu siguranță va lua de fiecare primele 3 locuri la orice tip de alegeri. Evident, prezidențialele din 2024 au lovit foarte tare în acest argument. Nu pretind nicio abilitate de tip Nostradamus, în niciun caz nu aș fi luat în calcul că un candidat “independent”, popularizat strict datorită social media, va obține primul loc la niște alegeri prezidențiale. Totuși, într-o cercetare publicată în ianuarie și care este parte din teza mea de doctorat la care lucrez, am arătat întocmai cum pericolul cel mai mare pentru cetățenii obișnuiți vine dintr-un cumul pervers de mesaje politice bine țintite și o abilitate de a jongla eficient cu algoritmii platformelor de social media. Or, cei care s-au ocupat de campania lui Georgescu din acest tur au înțeles foarte bine combinația letală dintre aceste două componente. Așa cum arată un articol recent al G4Media, diferitele grupuri de Telegram mobilizează masiv așa-numiții “voluntari” pro-Georgescu, oferindu-le premii în caz că postările lor ajung virale pe TikTok. De cele mai multe ori, acești voluntari nici nu trebuie să fie prea creativi: ei primesc de-a gata mesajele pe care trebuie să le posteze, robotic, la postările politice de pe TikTok.
Desigur, aceasta ar fi doar dimensiunea tehnică, însă această dimensiune nu explică nici pe departe într-un mod mulțumitor. La urma urmei, boții nu votează, iar voluntarii singuri nu ar putea să-i aducă lui Georgescu 2,1 milioane de voturi. Este totuși important să ne uităm cu maturitate la acest scor. Fie că ne convine sau nu, unul dintre cei mai importanți actori care au făcut posibil acest scor este Klaus Iohannis. Mizând probabil pe disciplinarea specifică primarilor PSD și PNL din localitățile mici, alături de portretizarea bau-baului extremist al AUR și SOS, președintele credea că are și de data aceasta pârghiile necesare pentru o perpetuare a regimului său. Numai că de data aceasta cetățenii au sancționat aspru aroganțele din ultimii zece ani, deși trebuie să admitem că această sancționare apare de multe ori în moduri foarte impredictibile.
Iar aroganțele nu au venit numai din partea politicienilor. Fenomenul Georgescu a scăpat, aparent inexplicabil, tuturor caselor de sondare a opiniei publice. Făcând o medie a celor mai relevante sondaje realizate în această campanie, reiese un procent de 26% în cazul lui Marcel Ciolacu (versus 19% în realitate), un procent de 16% în cazul Elenei Lasconi (versus 19% în realitate) și un procent de 6% în cazul lui Călin Georgescu (versus 23% în realitate!!). În sondajul realizat de INSCOP, Călin Georgescu nici măcar nu este menționat printre ceilalți candidați. Pare că asistăm la o nevoie din ce în ce mai stridentă de a reînțelege principiile eșantionării stratificate în cadrul interviurilor realizate telefonic.
Asistăm, deci, la un cumul de factori care au dus la o situație disperată pentru orice regim democratic. Chiar și dacă Elena Lasconi va câștiga aceste alegeri printr-o mobilizare asemănătoare anului 2000, ceea ce s-a întâmplat în acest prim tur al prezidențialelor ne-a arătat cât se poate de clar că am ajuns în momentul unor clivaje fără precedent. Cu atât mai trist, pe măsură ce comunicarea a devenit din ce în ce mai mediată digital, realizăm că nu știm aproape nimic despre “cealaltă tabără”. Tocmai de aceea, evenimente sociale și politice surprinzătoare o să tot apară și va trebui să ne obișnuim cu asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.