Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

O producție CPP & CTP

cartela.

Azi-mâine, 1 iunie, CPP, adicătelea Cristian Popescu Poetu, ar fi împlinit 64 de ani. Nu pot să mi-l închipui pe Cristi la vârsta asta. Dacă ar fi trăit, oare ce-am fi făcut acum împreună? Cine știe...

Dar îmi amintesc ce-am făcut împreună prin 1990.

Poposisem la cârciumă, dar nu una oarecare, ci cârciuma Uniunii Scriitorilor de la Casa Monteoru, de pe Calea Victoriei. Stăruiam asupra unor consumuri specifice, prompt și cu drag întreținute de Doamna Miți, chelnerița de legendă a locului. Mama răniților îi spuneam, și erau mereu mulți răniți grav în zonă. Ideea a fost a lui Cristi: „Domnule, haide să facem o poezie! O poezie pentru Doamna Miți! Că merită!”.

Și ne-am pus instant pe treabă. Un cuvânt unul, un cuvânt altul, venea și câte-un vers de-a gata. De scris, cu pixul, scriam eu, găsisem prin buzunări o cartelă veche și virgină, adică neperforată, rămasă din facultate. Pe atunci, imaginați-vă, calculator însemna o femeie ciufută la un ghișeu, căreia îi predai un pachet de cartele cu șiruri de cifre tipărite și perforate din loc în loc, și peste o zi-două, femeia îți împingea o hârtie-cearceaf, pe care era imprimat rezultatul rulării programului. Nu tu tastatură, nu tu ecran, nu tu luminițe.

Viața este dură, lacrime șuvoi,

Lumea e mârșavă! Nu e viitor!

Însă doamna Miți, mamă pentru noi,

Ne facilitează bahicul amor


Și să nu se creadă c-am fi huligani!

Pân-acuma crudă fu a noastră soartă!

Am băut degeaba 25 de ani

Dar de-acum beția o vom face artă!


Romu, doamna Miți, vrem să vină romu!

Dați-ne degrabă cinșpe mititei,

Că nu piere vinul, deși moare omu

Noi, ai dumneavoastră, sinceri decreței!

 După cum se vede, un fel de Ars Poetica a vieții care urma, în libertate. Adică, numai 5 ani, pentru Cristi.

Pe urmă am chemat-o pe Doamna Miți, am mai cerut un rând, și i-am recitat-o într-un glas. I-a plăcut mult. I-au dat lacrimile. Nu mai știu dacă de plâns sau de râs.

De necrezut, am păstrat cartela până în ziua de azi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult