O realitate a României: drumul spre iad e peticit cu asfalt și împodobit cu pavele

Foto - Inquam Photos/ George Călin

Nu mi-am permis să vântur arpegiile domnului George Enescu, am îndrăznit însă să țin isonul unei piese de-a lui Ion Dolănescu: „M-am născut între Carpați, la poale de munte/ Într-o casă cu mulți frați și cu doruri multe.” Mi-a fost în grijă să nu fie șapte, frații, să nu creadă regina oglinzilor venețiene că eram Albă ca Zăpada. M-am născut la Suceava, în nordul țării, într-o zonă bogată, considerată fată săracă. Cât am trăit în Suceava, nu s-a întâmplat mare lucru. Sucevenii erau ocupați cu munca, cu școala, cu familia, cu activitățile culturale și sportive. Se spune că ne obligau să participăm. E adevărat, numai regrete aș fi avut dacă nu aș fi mers la teatru, dacă nu aș fi urmărit filme de artă și de palmares, dacă nu m-aș fi implicat în activități sportive. Comuniștii au ținut echipe de fotbal în mai toate localitățile țării. Fără vedete internaționale, numai mingicari autohtoni. De mică tata m-a dus la meciurile echipei CSM Suceava. Nu știam încă să citesc, dar știam numele tuturor fotbaliștilor. Aveam echipă de handbal, echipă de rugby, echipă de volei. Cum reușeau să plătească atâtea echipe, doar erau proletari, nu minți strălucite de antreprenori capitaliști? Se muncea. 

Se muncea atât de bine încât se putea și fura, și da șpagă. Capitalismul a lăsat la voia antreprenorilor să plătească taxe. Atunci au fost inventate noi specii de contabili, unii care să-i scoată pe coțcari fără profit, ca să nu plătească taxe. (Notă: a nu se înțelege că mă dezmint de o realitate în care am trăit.) Abia acelea erau furturi și șpăgi, cele din comunism fuseseră frecții la picior de lemn. Asta nu înseamnă că nu susțin inițiativele personale, creativitatea, nevoia de câștig pentru a susține prezentul și a face planuri de viitor, dar nu înțeleg cum cineva care a făcut bani din programe de calculator poate hotărî ce e bine pentru sănătatea celorlalți? Cum cineva care produce sateliți și îi înalță în spațiu precum altădată zmeul de hârtie se poate amesteca în războaie? Nu am văzut mașini electrice care să-și încarce bateriile direct de la panouri voltaice sau de la mori de vânt, poate există, dar nu am văzut așa ceva. S-au produs plastice peste plastice, mașini peste mașini, gadget-uri peste gadget-uri, care sunt foarte greu de reciclat, unele spre deloc. Materialele inventate de om otrăvesc mediul înconjurător. Progresul e important. Progresul mașinii însă trebuie oprit. E nevoie de o evoluție a conștiințelor umane.

Și pentru că în apărarea mașinilor nu au găsit alt bau-bau, i-au spus inteligență artificială. Inteligența artificială se bazează pe formule, sunt programe create de mintea umană, cu evoluție predictibilă. Să spui că inteligența artificială ar copia natura umană, ca spontaneitate, e o prostie. Poți spune doar că există Dumnezeu, iar Universul e în continuă mișcare, creând multiple interconexiuni. O masă oarecare de metal sau de plastic rămâne o masă oarecare de metal sau de plastic fără o intervenție dinafară. Altfel vorbim de ședințe de spiritism. Bau-bau-ul din interiorul calculatoarelor sau al telefoanelor dumneavoastră se numește servicii secrete, hackeri sau angajați ai companiilor IT care se plictisesc la serviciu. 

Dar nu despre cucu-bau voiam să vă vorbesc, deși există un cuc pe care îl tot bate vina când caută cuiburi în Bucovina. Acum douăzeci de ani m-am mutat în diaspora, în Marea Britanie. De când am plecat de-acasă se întâmplă tot felul de minuni la Suceava. În istoria recentă Suceava a fost lovită foarte greu de boala lui Covid. Suceava nu avea zboruri directe cu China. Nici italienii nu aveau schimburi turistice în masă cu China. Spitalul de la Suceava a ajuns la știri: medici care se închideau în birouri, tuneluri de cârpă, asistente înfricoșate, conducere militară, mașini de stropit străzile, Andreea Marin împărțind conserve cu icre de crap. Apoi am văzut suceveni plecând să culeagă asparagus în Germania, chiar din mijlocul unui focar de vai-de-ei. Virusul, deștept, își făcea concediul la Suceava, dar nu pleca la muncă în Germania. Trăia carevasăzică din ajutoare.

De când am plecat numai Ion Lungu penele a fost primar. Toți cei aflați la cârma orașului și a județului și-au împărțit spațiile comerciale, după care le-au închiriat. Și-au angajat familia și prietenii, și-au dat contracte de la unii la alții, au mulțumit sponsorilor de partid.

Nu demult un partid creat din folclor de stadion și de wi-fi a făcut mare miting, unde? La Suceava. Unii s-au repezit, căci românul e obișnuit cu metalele prețioase. Nu de alta, dar vizavi de Casa de Cultură, mai pe-o rână, e un amanet de mașini. Cine a inventat așa ceva? Un interlop? În sala de spectacole, cu ani în urmă, mirosea a mâncare. Cine a încurajat spectatorii să combine cultura cu șaorma?

Penele a făcut un miting de chemare la normalitate. Cei ce au condus destinele orașului și ale județului au cerut normalitate. Normalitatea lor probabil, în care au fost lăsați să profite de pe urma naivilor și să se îmbogățească. Doar că domnul Fluturaș și-a pierdut aripioarele, până și domnul conte s-a supărat și a dat foc la prăvălia de favoruri.

Acum câteva zile, în New York, în jur de 70 de foști și actuali funcționari publici, angajați ai autorității locative locale, cea mai mare din Nordul Americii, au fost arestați. Pentru luare de mită. Acuzații cereau 10-20% comision din orice contract alocat fără licitație. Nu că licitațiile ar fi o soluție, uneori firmele scad prețurile pentru a face rost de contracte. Lucrările sunt făcute în bătaie de joc pentru că nu sunt bani îndeajuns pentru a acoperi o lucrare de calitate. Firmele cărora li se alocă lucrări ar trebui să fie alese pe bază de performanță și de calitate raportată la preț. Credeți că șefii acelor funcționari nu știau ce se întâmplă, după cum s-au grăbit să-și exonereze instituția într-un comunicat oficial? Ce s-a întâmplat în New York s-a întâmplat și încă se mai întâmplă în toată lumea. Câți dintre funcționarii publici, dintre guvernanți, dintre politicieni, din elitele financiare și IT sunt părtași la corupție și la abuz de putere?

Ca să parafrazez o realitate a Sucevei: drumul spre iad nu mai e pietruit, ci peticit cu asfalt și împodobit cu pavele. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp