Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O tombateră

Cristian Tudor Popescu - bun

Habar n-am dacă tatăl lui Burduja a fost securist sau nu. Și nici nu vreau să știu. De asemenea, nu vreau să critic prestația lui ca ministru al Energiei. Ce mă surprinde însă, și nu pot să dau de-o parte, e atitudinea din campanie.

Dl Burduja, candidatul uite-l, nu-i al PNL, s-a apucat să-l atace pe Nicușor Dan, după cum aflăm că i s-a indicat de la partid. Vasăzică, un candidat tânăr, școlit, liberal, deci, de dreapta, îl atacă pe celălalt candidat de dreapta. Nu zic că Burduja ar trebui să-i dea voturile lui Dan, dar, de pe locul 4, unde se află cu distanță mare, logic ar fi să critice candidatul de pe locul 3, în nădejdea că poate avansa un loc. Nu sunt nicidecum fan Nicușor Dan, îi văd bine punctele slabe, dar, constat că dând în el, Sebastian Burduja joacă în avantajul lui Piedone și Firea, nici el, nici PNL, neavând nimic de câștigat din asta. 

 Tânăra speranță Burduja se arată a fi un demn discipol al „greilor” peneliști, îmbătrâniți în osânză cu damf pesedist. O tombateră (din grecește, ton patera, „cel ce își imită tatăl”), cum le spuneau liberalii lui Brătianu odraslelor de boieri care călcau pe urmele genitorilor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult