Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Oligarhul pacifist

Cristian Tudor Popescu

După reacțiile la textul de ieri despre zicerea dlui Țiriac „Nu vreau război, nu vreau NATO, nu vreau baze militare, vreau investiții în sport și sănătate” simt nevoia să îi alătur încă unul, mai analitic. 

Atitudinea oligarhului Ion Țiriac este echivalentă cu agitpropul Luptei pentru Pace, întreținut de Kremlin în perioada războiului rece. „Imperialist american/Cădea-ți-ar bomba în ocean!”, „Noi vrem pace în Balcani/Fără anglo-americani!” – anii `50 în România. „Vrem cantine și spitale/Nu vrem arme nucleare!”, „Iubiți-vă pe tunuri!” se intona răgușit la Cenaclul Flacăra, variațiuni autohtone la internaționalul „Make Love Not War!”. Regimul ceaușist punea oamenii să scandeze „Nu bombéi cu neutroni!”, neutronii fiind, se bănuia de către strigători, niște microbi, ceva.

Ținta reală, urmărită de ruși, a acestor manifestații și lozinci era descurajarea statelor europene libere să-și construiască un sistem propriu de apărare împotriva Armatei Roșii – cât de eficientă a fost această propagandă se poate vedea și azi, când Uniunea Europeană depinde militar de America, singură nefiind pregătită să facă față unor atacuri ale Rusiei.

Oligarhul Țiriac fabrică o falsă opoziție între Apărarea țării, în care rolul NATO este decisiv, și alocarea de bani pentru sport și sănătate. Bineînțeles că este necesară sprijinirea Sportului și Sănătății de către stat, dar nicidecum prin reducerea bugetului Armatei! Dacă Ucraina nu ar fi avut o armată antrenată ani de zile de americani și armament primit din Occident, acum nu mai exista limba ucraineană, cultura, sportivii Ucrainei, câți ar mai fi fost în viață, deveneau reprezentanții Republicii Populare Ucrainene din Federația Rusă, iar principalele măsuri de sănătate publică luate de ruși ar fi fost arestarea și executarea sau deportarea pe capete a ucrainenilor „naziști”.

„Ce ne pasă nouă de Ucraina?”, parcă aud replica românoșilor suveraniști. „Atunci, amintiți-vă măcar de România și de Basarabia în anii ocupației rusești”, le-aș spune.

Că nu ajung banii la Sport și Sănătate nu e din cauza NATO, ci a corupției și hoției la scară națională, încurajate de oligarhul Țiriac, care ne anunța cum tovarășii lui bogătași din Vest nu mai vin pentru afaceri în România, că acolo ești arestat din senin de DNA. Vin doar să omoare mistreți...

Iată de ce m-a bătut gândul la Țiriac-KGB.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult