Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Oligarhul pacifist

Cristian Tudor Popescu

După reacțiile la textul de ieri despre zicerea dlui Țiriac „Nu vreau război, nu vreau NATO, nu vreau baze militare, vreau investiții în sport și sănătate” simt nevoia să îi alătur încă unul, mai analitic. 

Atitudinea oligarhului Ion Țiriac este echivalentă cu agitpropul Luptei pentru Pace, întreținut de Kremlin în perioada războiului rece. „Imperialist american/Cădea-ți-ar bomba în ocean!”, „Noi vrem pace în Balcani/Fără anglo-americani!” – anii `50 în România. „Vrem cantine și spitale/Nu vrem arme nucleare!”, „Iubiți-vă pe tunuri!” se intona răgușit la Cenaclul Flacăra, variațiuni autohtone la internaționalul „Make Love Not War!”. Regimul ceaușist punea oamenii să scandeze „Nu bombéi cu neutroni!”, neutronii fiind, se bănuia de către strigători, niște microbi, ceva.

Ținta reală, urmărită de ruși, a acestor manifestații și lozinci era descurajarea statelor europene libere să-și construiască un sistem propriu de apărare împotriva Armatei Roșii – cât de eficientă a fost această propagandă se poate vedea și azi, când Uniunea Europeană depinde militar de America, singură nefiind pregătită să facă față unor atacuri ale Rusiei.

Oligarhul Țiriac fabrică o falsă opoziție între Apărarea țării, în care rolul NATO este decisiv, și alocarea de bani pentru sport și sănătate. Bineînțeles că este necesară sprijinirea Sportului și Sănătății de către stat, dar nicidecum prin reducerea bugetului Armatei! Dacă Ucraina nu ar fi avut o armată antrenată ani de zile de americani și armament primit din Occident, acum nu mai exista limba ucraineană, cultura, sportivii Ucrainei, câți ar mai fi fost în viață, deveneau reprezentanții Republicii Populare Ucrainene din Federația Rusă, iar principalele măsuri de sănătate publică luate de ruși ar fi fost arestarea și executarea sau deportarea pe capete a ucrainenilor „naziști”.

„Ce ne pasă nouă de Ucraina?”, parcă aud replica românoșilor suveraniști. „Atunci, amintiți-vă măcar de România și de Basarabia în anii ocupației rusești”, le-aș spune.

Că nu ajung banii la Sport și Sănătate nu e din cauza NATO, ci a corupției și hoției la scară națională, încurajate de oligarhul Țiriac, care ne anunța cum tovarășii lui bogătași din Vest nu mai vin pentru afaceri în România, că acolo ești arestat din senin de DNA. Vin doar să omoare mistreți...

Iată de ce m-a bătut gândul la Țiriac-KGB.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Eoliene / sursa foto: Inquam Photos

Suntem într-un moment foarte dificil care nu mai poate fi rezolvat cu încă o rundă de împrumuturi și încă o rundă de consum în neștire. Vestea bună este că avem în sfârșit un prim ministru capabil, care pare decis să ia decizii dure care să ne scoată repede din criza. Întrebarea este: suntem în stare pentru prima oară după Revoluție să facem ceva pe termen lung?

Citește mai mult