Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Oligarhul pacifist

Cristian Tudor Popescu

După reacțiile la textul de ieri despre zicerea dlui Țiriac „Nu vreau război, nu vreau NATO, nu vreau baze militare, vreau investiții în sport și sănătate” simt nevoia să îi alătur încă unul, mai analitic. 

Atitudinea oligarhului Ion Țiriac este echivalentă cu agitpropul Luptei pentru Pace, întreținut de Kremlin în perioada războiului rece. „Imperialist american/Cădea-ți-ar bomba în ocean!”, „Noi vrem pace în Balcani/Fără anglo-americani!” – anii `50 în România. „Vrem cantine și spitale/Nu vrem arme nucleare!”, „Iubiți-vă pe tunuri!” se intona răgușit la Cenaclul Flacăra, variațiuni autohtone la internaționalul „Make Love Not War!”. Regimul ceaușist punea oamenii să scandeze „Nu bombéi cu neutroni!”, neutronii fiind, se bănuia de către strigători, niște microbi, ceva.

Ținta reală, urmărită de ruși, a acestor manifestații și lozinci era descurajarea statelor europene libere să-și construiască un sistem propriu de apărare împotriva Armatei Roșii – cât de eficientă a fost această propagandă se poate vedea și azi, când Uniunea Europeană depinde militar de America, singură nefiind pregătită să facă față unor atacuri ale Rusiei.

Oligarhul Țiriac fabrică o falsă opoziție între Apărarea țării, în care rolul NATO este decisiv, și alocarea de bani pentru sport și sănătate. Bineînțeles că este necesară sprijinirea Sportului și Sănătății de către stat, dar nicidecum prin reducerea bugetului Armatei! Dacă Ucraina nu ar fi avut o armată antrenată ani de zile de americani și armament primit din Occident, acum nu mai exista limba ucraineană, cultura, sportivii Ucrainei, câți ar mai fi fost în viață, deveneau reprezentanții Republicii Populare Ucrainene din Federația Rusă, iar principalele măsuri de sănătate publică luate de ruși ar fi fost arestarea și executarea sau deportarea pe capete a ucrainenilor „naziști”.

„Ce ne pasă nouă de Ucraina?”, parcă aud replica românoșilor suveraniști. „Atunci, amintiți-vă măcar de România și de Basarabia în anii ocupației rusești”, le-aș spune.

Că nu ajung banii la Sport și Sănătate nu e din cauza NATO, ci a corupției și hoției la scară națională, încurajate de oligarhul Țiriac, care ne anunța cum tovarășii lui bogătași din Vest nu mai vin pentru afaceri în România, că acolo ești arestat din senin de DNA. Vin doar să omoare mistreți...

Iată de ce m-a bătut gândul la Țiriac-KGB.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult