Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Oligarhul pacifist

Cristian Tudor Popescu

După reacțiile la textul de ieri despre zicerea dlui Țiriac „Nu vreau război, nu vreau NATO, nu vreau baze militare, vreau investiții în sport și sănătate” simt nevoia să îi alătur încă unul, mai analitic. 

Atitudinea oligarhului Ion Țiriac este echivalentă cu agitpropul Luptei pentru Pace, întreținut de Kremlin în perioada războiului rece. „Imperialist american/Cădea-ți-ar bomba în ocean!”, „Noi vrem pace în Balcani/Fără anglo-americani!” – anii `50 în România. „Vrem cantine și spitale/Nu vrem arme nucleare!”, „Iubiți-vă pe tunuri!” se intona răgușit la Cenaclul Flacăra, variațiuni autohtone la internaționalul „Make Love Not War!”. Regimul ceaușist punea oamenii să scandeze „Nu bombéi cu neutroni!”, neutronii fiind, se bănuia de către strigători, niște microbi, ceva.

Ținta reală, urmărită de ruși, a acestor manifestații și lozinci era descurajarea statelor europene libere să-și construiască un sistem propriu de apărare împotriva Armatei Roșii – cât de eficientă a fost această propagandă se poate vedea și azi, când Uniunea Europeană depinde militar de America, singură nefiind pregătită să facă față unor atacuri ale Rusiei.

Oligarhul Țiriac fabrică o falsă opoziție între Apărarea țării, în care rolul NATO este decisiv, și alocarea de bani pentru sport și sănătate. Bineînțeles că este necesară sprijinirea Sportului și Sănătății de către stat, dar nicidecum prin reducerea bugetului Armatei! Dacă Ucraina nu ar fi avut o armată antrenată ani de zile de americani și armament primit din Occident, acum nu mai exista limba ucraineană, cultura, sportivii Ucrainei, câți ar mai fi fost în viață, deveneau reprezentanții Republicii Populare Ucrainene din Federația Rusă, iar principalele măsuri de sănătate publică luate de ruși ar fi fost arestarea și executarea sau deportarea pe capete a ucrainenilor „naziști”.

„Ce ne pasă nouă de Ucraina?”, parcă aud replica românoșilor suveraniști. „Atunci, amintiți-vă măcar de România și de Basarabia în anii ocupației rusești”, le-aș spune.

Că nu ajung banii la Sport și Sănătate nu e din cauza NATO, ci a corupției și hoției la scară națională, încurajate de oligarhul Țiriac, care ne anunța cum tovarășii lui bogătași din Vest nu mai vin pentru afaceri în România, că acolo ești arestat din senin de DNA. Vin doar să omoare mistreți...

Iată de ce m-a bătut gândul la Țiriac-KGB.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult