(Foto: Inquam Photos / George Călin)
30 mai poate fi o dată importantă (asta dacă, calculând eventualele consecinţe, judecătorii CCR nu vor alege să-şi amâne iar decizia). Unii ar putea spune că 30 mai este chiar o dată „crucială” - dacă preşedintele va fi obligat de către Curte să-l demită pe procurorul-şef al DNA, aceasta va avea consecinţe cum nu se poate mai grave, marcând o neaşteptată schimbare de direcţie în politică, legislaţie și regim constituțional. Altfel spus, intrând, în sfârşit, pe deplin cu politicul în Justiţie, guvernanții din PSD-ALDE nu vor face decât să ducă la capăt o mişcare începută de ceva vreme, dar pe care nu au avut până acum curajul să şi-o asume cu nume, semnătură şi ştampilă.
Miza de acum e confiscarea a încă uneia dintre prerogativele clare ale preşedintelui. Niciun om de bună credință și neînregimentat politic n-ar putea găsi argumente legale și constituționale în favoarea transformării șefului statului (ales) într-un simplu executant al unei decizii a ministrului Justiției (numit).
În ultimele săptămâni am auzit nenumărate voci care subliniază descumpănirea grupului pro-PSD din CCR în faţa faptului că, deşi decizia a fost luată la nivel politic, îi e tehnic imposibil să o justifice cât de cât credibil. Am auzit, de asemenea, argumentul de bun simţ că trebuie să existe o limită a manipulării textelor (eu sunt lingvist/ semiotician, iar caracterul finit al interpretării e una dintre temele cele mai importante ale domeniului), deci că, în această speţă precisă, președintele (indiferent de numele său) ar trebui (indiferent de sentimentele judecătorilor) să aibă câştig de cauză.
Din păcate, fix aici e punctul de ruptură între ce s-ar putea întâmpla şi ce ar trebui să se întâmple fără probleme şi fără emoţii într-o ţară normală.
Anume: când ai pornit pe drumul fake-news-ului, al falsificării agendei publice, al interpretării aberante (dar constante) a faptelor clare şi al tentativei continue de a falsifica înseşi faptele, trebuie să-ţi asumi un moment - esenţial în bătălia cu adevărul - în care să declari în faţa tuturor că ziua este noapte și că noaptea este zi.
Nu trebuie să mai privim chestiunea aceasta ca pe una de principiu, de morală, de onestitate etc., ci ca pe un moment inerent al unei bătălii: ou ça passe, ou ça casse, ori la bal, ori la spital. Uriașa mobilizare din primul an și ceva de guvernare PSD-ALDE are drept scop mutarea decisivă de la DNA.
Domnii Dragnea și Tăriceanu au ajuns la Rubicon. Singura, dar singura! lor opţiune e să-l treacă.
Totuşi, veţi spune că e greşită suprapunerea precisă a politicienilor „penali” cu judecătorii constituționali.
Presiunea ca aceşti oameni să execute, în sfârşit, comanda pentru care au fost puşi acolo e însă uriaşă.
Spre deosebire de fostul lor coleg Tudorel Toader, devenit vârful de lance al revizionismului pesedist în Justiție, membrii CCR sunt încă liberi de orice răspundere, chiar şi de cea politică. La soluţiile pronunţate de ei, tehnic vorbind, nu există replică. Nici cale de întors. Până şi preşedintele Iohannis va putea spune că n-a mai avut ce face, rămânând - în vederea următoarelor alegeri - stindardul opoziţiei/ al rezistenţei, într-o ţară intrată de facto (pentru că şi de jure) în cădere liberă.
...
O ultimă observaţie: Ordonanţa 13 avea (prin ce minune, încă nu ne-am lămurit deplin) un călcâi al lui Ahile, cele 10 zile anterioare intrării propriu-zise în funcţiune. Furia şi mobilizarea mulţimii au fost, cred, atât de mari atunci şi fiindcă nu se crease sentimentul, esenţial într-o bătălie, că nu mai e absolut nimic de făcut.
Pe 30 mai, însă, lucrurile n-ar mai sta aşa. Ce-i drept, în aparenţă, problema de acum e mult mai mică, punctual-individuală chiar - o Laura Codruţa Kovesi pe care mulţi au învăţat dacă nu s-o urască, s-o aşeze în categoria „lasă că nici ea nu-i o sfântă”. Paradoxal, tocmai această fetişizare a unei persoane ar putea face, de data aceasta, mişcarea #rezist să nu reacţioneze sau, ceea ce e totuna, să reacţioneze de-abia după decizia CCR.
Când va fi prea târziu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca situatia era invers, daca Ponta ar fi castigat alegerile prezidentiale iar PNL ar fi castigat alegerile parlamentare, oare care ar fi fost 'dezbaterile' despre prerogativele prezidentiale, ar fi fost prea indestulatoare sau nu ?!?
Cand o sa renuntam la partizanatul politic si sa analizam la rece ce e bine si ce e rau, fara sa eliminam dialogul dintre NOI si EI ?
Un sistem poate functiona doar cand este compus din si condus de oameni de calitate. Macar in sferele inalte ale puterii ar trebui sa se intample asta si atunci, chiar in situatia unor viziuni diferite (si accentuez viziuni, in opozitie cu interese) lucrurile vor functiona iar statul de drept nu va fi amenintat. Nu se poate sa fie narozi toti cei care spun ca statul de drept este cheia succesului. Nu pot sa cred ca acest criteriu este urmarit fara rost in tari care o duc mult mai bine decat noi si pe care le luam ca model.
Cred ca problema este de a permite accesul la putere doar pentru oameni cinstiti si educati. Procentul impartirii puterii intre ei nu va mai fi o problema deviata si de moarte asa cum vedem ca se intampla acum la noi.
Dictatura nu este rezervata doar unor indivizi singulari - poate fi exercitata si de grupuri. Precum in cazul nostru - in care avem un frumos embrion de dictatura parlamentara. Macar de-ar fi fost luminata, si nu un imbecilism cronic.
Inteleg ca preferati situatia in care presedintele este complet lipsit de puteri, celei in care ar avea puteri sporite ori celei relativ recente (insa nu prea de actualitate) in care se incerca un echilibru intre institutii. Si ce facem daca embrionul ala mentionat mai sus se transforma in ditamai dihania, aflat - pe deasupra - la mana unui infractor ordinar (nu spui cine... persoana insemnata...) si a gastii lui?
Vorbiti de dialog cu "ei"? Care "ei"? Nemernicii astia ce duc tara de rapa? Cu ei trebuie sa dialogam? Fara niciun regret, va cedez dumneavoastra aceasta "placere"!
Toleranta nu este buna in dialog cu repetentii de ieri, deveniti sefii de azi, Toleranta profesorilor care le-au dat nota de trecere a dus la dezastrul de care ne plangem in prezent.