Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Pământul Romei le dă putere româncelor

combo Halep - Begu

Pe zgura lentă de la Roma, Naomi Osaka a părut o cavaleristă dată jos de pe cal și obligată să lupte pe pământ.

Japoneza a început în șarjă, cu lovituri ascuțite, decisive, în rafală. Simona a alergat formidabil stânga-dreapta, a scos mingi ca și pierdute, a rezistat asalturilor lui Osaka în ghemul 2, pe propriul serviciu, mai bine de 7 minute și l-a câștigat. În ghemul 3, scoasă din teren vreo 4 metri în dreapta, a izbutit o recuperare incredibilă, lovitura zilei, și Naomi a fost dată literalmente peste cap.

După acest blitz-krieg nereușit, japoneza nu a mai avut încredere în lovituri, a copleșit-o sentimentul că nu-i poate face punct numărului 1 mondial și n-a mai adunat niciun ghem în fața unei Simona Halep fizic și psihic beton.

Argilla de la Foro Italico pare să-i priască lui Simo chiar mai mult decât tierra batida Madridului.

Tiparul meciului Irinei Begu cu Angie Kerber a fost asemănător. Kerber, învingătoare la Australian Open și US Open, este o mare jucătoare pe suprafețe rapide. Pe zgură însă, loviturile ei de stângace, cu retragere scurtă a rachetei, plate, năprasnice, razante cu fileul sunt prea rar decisive. Irina, în schimb, are lovituri cu retragere mai amplă, liftate, cu săritură înaltă, pe care are timp să le execute datorită amortizării imprimate de teren.

În primul set, Irina a jucat tactic perfect, întreținând schimburi lungi, cu mingi trimise peste nivelul șoldurilor adversarei, plimbând-o pe Kerber stânga-dreapta. Nemțoaica s-a încăpățânat să joace tăios, riscant, ca pe hard, și nu a făcut față.

La începutul setului 2, Irina a făcut o greșeală teribilă. Cu mingea sărită din pământ la 3 m de fileu, cu Kerber rămasă pe undeva pe lângă arbitrii de linie, avea smash-ul în mână, putea să trimită nestingherită oriunde. A expediat mingea, să nu-mi cred ochilor, câțiva metri out în lateral.

Cu acel punct, Kerber a făcut break și a început să creadă că poate câștiga. Drept care și-a moderat jocul repezit, a început să muncească mai mult punctele, i-a răspuns Irinei și cu mingi înalte, de așteptare, a folosit reverul tăiat, a pus scurte. La un moment dat, s-a ajuns la schimburi de „baloane” de pe fundul terenului, ca în meciurile junioarelor mici!

Irina a luptat exemplar, până la ultimul strop de energie, a reușit să egaleze la 5 în setul decisiv, dar în ultimele două ghemuri condiția atletică superioară a Angeliquei Kerber și-a spus cuvântul.

Eu, unul, o felicit pe Irina Begu pentru valoarea și dăruirea arătate în acest meci pe care îl voi ține minte. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult