Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simona de Madrid

Simona la Madrid

Irina Begu a făcut exact ce trebuia să facă în fața unei Ostapenko aflată în „schimbare de voce”. Probabil sub influența antrenorului David Taylor, Jeļena încearcă să renunțe la manifestările de prost gust pe care ni le oferă de obicei și să se concentreze asupra tenisului. Deocamdată, rezultatul este o anume lipsă de elan, de ritm, de „nebunia” care i-a pus în brațe cupa la Roland Garros. Sesizând că letona nu simte mingea și forțează, Irina a lovit lung și apăsat, dar cu marjă de siguranță, dându-i ocazii de a greși. Ceea ce s-a și întâmplat.

De notat și serviciul constant bun al Irinei, care nu i-a permis retururi câștigătoare lui Ostapenko.  

Sorana Cîrstea s-a aruncat cu Siniaková în obișnuitul ei montagne russe: serii de lovituri de excepție reușite, serii de greșeli în burta fileului sau peste 1 m afară. Cehoaica a avut o diagramă de joc asemănătoare, ceea ce a dus meciul în 3 seturi. Condusă cu 5-2 în decisiv, Siniaková a revenit în forță până la 4-5. Din fericire, la 15-30, Soranei i-au intrat niște servicii și a reușit să smulgă victoria la limită.

Un semn bun mi se pare serviciul lui Cîrstea, mai fluent și mai eficient de când mișcarea nu mai este descompusă de problema de la umăr.

Makarova a fost o umbră a celei care pe vremuri îi crea mari probleme Simonei. Deloc dispusă la un joc specific suprafeței de zgură, rusoaica a lovit ca pe hard, nefiind capabilă să țină trei mingi în teren. De partea cealaltă, Simona a arătat foarte bine, compactă, puternică, servind excelent și deplasându-se ca în zilele ei mari. Este binecunoscuta Simona de Madrid.

Trebuie să fie însă foarte atentă cu următoarea adversară, probabil belgianca Elise Mertens, aflată în mare formă.

Rezultatul unui meci cu Sharapova depinde, de cele mai multe ori, de Sharapova. Dacă se ridică spre nivelul ei înalt de joc, este greu să-i ții piept. Totuși, Mihaela Buzărnescu și-a făcut viața și mai grea cu întreruperi nejustificate, uneori chiar stupide, ale jocului. La 1-0 pentru Sharapova în setul 2, de pildă, Mihaela a servit prima minge afară, un out nu mare, dar clar. A cerut, pentru a nu știu câta oară degeaba, verificarea urmei de către arbitrul Marija Cicak. După care, autopresându-se negativ astfel, a făcut dublă greșeală și a pierdut ghemul.

Remarcabilă însă deplasarea stânga-dreapta a Mihaelei, o motoretă Mobra aproape de viteza Simonei Halep.

Avem, deci, din nou 3 reprezentante în turul 2 la Madrid, turneul de inimă al româncelor și al suporterilor români din Spania...

P.S.

Site-ul televiziunii B1 TV (cu care nu colaborez din pricina insultelor odioase care au fost aruncate în mod repetat Simonei Halep pe acest post) înșfacă ce am scris pe Republica.ro despre Mihaela Buzărnescu și titrează așa: „« Are un aspect dizgrațios». După ce a făcut-o pavian pe Dăncilă, CTP o critică pe cea mai în formă jucătoare de tenis din România”.

Rar o asemenea combinație de minciună cu ticăloșie.

1) Nu am făcut-o pavian pe V. Dăncilă, nu m-am referit la datele ei fizice naturale.

2) Nu m-am referit câtuși de puțin la aspectul fizic al Mihaelei Buzărnescu, așa cum jegos lasă de înțeles titlul. I-am reproșat comportamentul presărat cu trivialități și gesturi agresive în timpul jocului; ce treabă să am cu fizicul fetei?!

3) Ce treabă are Dăncilă cu tenisul?

4) Unei jucătoare aflate în formă, și pe deasupra și româncă, este interzis a i se face vreo observație?

Cât despre autorii titrajului de la B1TV, despre ei spun limpede că ceea ce le ține loc de creier are un aspect dizgrațios – fekale news, nu fake news. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult