Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Parastasul logicii

E posibil să încapă într-un apartament de bloc ceaușistoid Turnurile Gemene, adulterul, alzheimerul, a doua venire a lui Iisus, felația, Charlie Hebdo, Bush, Obama, Putin, Iliescu, regele Mihai, comunismul, terorismul, antisemitismul, conspiraționismul, sarmalele cu mămăligă, fără să crape zidurile sub presiunea acestui kivetsch?

E posibil, dacă arhitectul apartamentului se numește Cristi Puiu. Sieranevada, într-un cuvânt și cu un singur r, n-are legătură nici cu lanțurile muntoase, nici cu spațiul hispanic. Filmul se putea numi la fel de bine Perlharbor sau Codazur, important este absurdul agramat al titlului. S-ar fi putut numi și Paralogic.

Cristi Puiu exploatează exemplar zăcămintele de prostie din țara noastră. Scoate la vedere ideile fixe, simulacrele de gândire, discuțiile de tip „una vorbim, bașca ne înțelegem”, ziceri paralogice luate ca referință pentru alte ziceri paralogice, internetul invocat ca Biblia. Fiecare e convins că are dreptate, nimeni nu-l ascultă cu adevărat pe celălalt. Scandalul se inflamează în câteva secunde, „din nimic”. Înjurătura țâșnește ca iarba din pământ părăsit. 

Personajele se arată deosebit de competente în a-i lua la refec pe oamenii politici, dar nu se uită nicio clipă la ele însele. Există un singur moment de privire spre sine – îi aparține fostului medic Lari, acum vânzător de echipamente medicale, și e legat de fratele lui, Relu, un militar care nici el nu mai vrea să fie militar. Monologul înlăcrimat al lui Lari, filmat în oglinda retrovizoare a mașinii care staționează lângă valurile de plastic negru fâlfâind pe gardurile unei construcții neterminate, cu nevasta ascultător din semiprofil pe scaunul din dreapta, e un tur de forță al lui Mimi Brănescu în vârf de formă, încheiat însă, și acesta, în ridicol și absurd.

Cristi Puiu nu duce lipsă de idei, de umor, de expresivitate audiovizuală – are momente de-a dreptul mazilo-caragialiene, cum e intrarea „mortului” în propriul parastas, la costum cu 4 numere mai mare, pensat cu ace de siguranță, pe măsură. Tocmai la măsură are lipsuri domnul Puiu, nu s-a găsit nimeni să-i „penseze” momentele începute bine, dar autosabotate prin lungire și repetiție. De pildă, răbufnirea soției lui Toni (Ana Ciontea) pe tema „aia ți-a supt p...” e amuzantă și convingătoare în primă fază, apoi se devalorizează, ba chiar se obscenizează, prin reluare insistentă.

Sau replica stereotipă a lui Sebi, „E pe net, informează-te”, te face să râzi o dată, de două ori, pe urmă, la a nu știu câta repetare, nu mai are niciun haz.

Dar, luat angro, filmul e viu, dinamic, bine jucat, m-a ținut cele 3 ore, nu cred că trebuia scurtat, cum zic unii.

O calitate remarcabilă este ambiguitatea morală plauzibilă a personajelor: comunista Evelina (Tatiana Iekel, excelentă), regalista soră a lui Lari, matriarha familiei, Nușa, „craidonul” bătrân Toni, mătușa Ofelia și toți ceilalți participanți la parastas, sunt, pe rând, simpatici și antipatici, au dreptate, dar și exagereză grotesc, pendulează între bun-simț, prostie și bezmeticie.

Trioul final, Lari, Relu, Sebi sunt cei care, rămași singuri, simt și sunt în stare să râdă de toți, dar și de ei înșiși. Ride te ipsum, râde-te pe tine însuți, pare să fie singura speranță și, poate, soluție, ca să poți trăi în panarama numită România.

P.S.

Decizia UCIN de a trimite ca reprezentant al României la Oscar nu didacticul și pedagogicul Bacalaureat al lui Cristian Mungiu, laureat la Cannes, ci nepremiatul Sieranevada, de Cristi Puiu, mi se pare corectă și curajoasă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In general, filmele romanesti post-revolutionare sunt pentru straini si pentru romanii care n-au trait comunismul. Comunismul a devenit o tema centrala obsesiva mai dihai decit pe vremea comunismului, cind regizori si actori suficient de inteligenti mai reuseau sa fenteze directiile ideologice trasate.
    • Like 0
  • check icon
    „Cristi Puiu exploatează exemplar zăcămintele de prostie din țara noastră. Scoate la vedere ideile fixe, simulacrele de gândire...” / Cerîndu-vă scuze că mă aplec asupra criticabilelor (sau barim pe care le găsesc eu așa) din textul dlui Popescu. / Eu m-aș feri a vorbi despre prostia cuiva. Așa ceva, arătatul cu degetul alprostiei altuia, nu-i semn al deșteptăciunii. // Totodată, nici de parastas al logicii (se înțelege că la alții) nu aș bate toba, căci poate sosi vreun domn care să-mi demonstreze că doar aparent în rîndurile-mi logica e la ea acasă. // Eu unul așa am învățat, prin manuale Psihologie, că toate gesturile ni-s exprimări - pasabile îndeobște prin poarta condiționărilor sociale - ale adîncului, ale ilogicului.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    După ce am vizionat ceva trailere şi mi s-a încreţit carnea pe mine îmi vine să explodez: măi, fraţilor, numai genul acestea de oameni există în România? Am sute de prieteni cu apartamente in blocuri comuniste care au pe pereţi afişe diverse, de la Star Wars la mai ştiu eu ce formaţie, lucrează în multinaţionale (nu că ar fi o fericire, dar e un job), merg la teatru, la concerte, merg în Centrul Vechi fie pentru o bere, fie pentru o plimbare, cutreieră librăriile cu ştaif, citesc la iarbă verde, discută, merg cu hoverboard-ul sau cu trotineta (ăştia îmi plac la nebunie) etc. Sunt sau nu cu dare de mână, unii având credite pe măsura salariului, dar nu-şi pun cenusă în cap şi nu discută subiecte stupide şi ireale cum e comunismul. Îşi trăiesc viaţa. Sunt moderni, sunt trendy, sunt cool, sunt tineri sau trecuţi de 40, butonează telefoane... Despre ei nu se face film? Se caută doar în gunoaie, se caută subiecte cu greutate, de multe ori atât de artificiale încât îţi vine să dai cu basca de pământ. Da, filmul are tensiune, e bine făcut, dar mi se pare ireal şi stupid să tot tragi de coadă fantoma comunismului. De unde ies asemenea stupizenii? E o cutie cu clişee pe care cineaşti o trec de la unul la altul? Chiar nu înţeleg!
    • Like 1
    • @ Valentin
      "măi, fraţilor, numai genul acestea de oameni există în România?" ... pai restul sunt la munca cinstita, responsabila pe afara si altii se chinuie pe dinauntrul lor :)
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Am văzut pe undeva trailerul, cu o ceartă între cineva cu nostalgii comuniste şi o tânără care... în fine. Am senzaţia că filmele româneşti apasă rău de tot pe pedala comunismului şi nostalgiei ideologice. Mi se pare artificial.
    • Like 4
    • @ Valentin
      MihaiSt check icon
      Filmele romanesti nu s-au dezlipit inca de cliseele din anii de imediat de dupa Lovilutie. Continua sa se lupte cu un regim si cu o ideologie care nu mai exista, cu mentalitati pe care nu le pot schimba (si din pacate nici nu vor sa se implice intr-o astfel de schimbare), dar mai ales cad prea usor in capcana utilizarii de trivialitati ("Injuratura tasneste ca iarba din pamant parasit" - serios ?) ca sa atraga si sa mentina treaza mai usor atentia spectatorului. Incasarile vor spune mai clar si mai dur adevarul despre acest film.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Pe cat de convingatoare si antrenanta cronica semnata de inconfundabilul C.T.P. pe atat de rasuflate sunt consideratiile dv.!
      • Like 0
    • @ aurora oncescu
      Valentin check icon
      Nu e nicio îndoială că artistic vorbind filmul lui Cristi Puiu e fără cusur, însă subiectul tratat e fals, răsuflat. Nici măcar persoanele în vârstă nu mai sunt ahtiate după comunism. E ca şi cum ai picta un tablou superb cu vârcolacii din pădurile Transilvaniei. Tabloul poate fi o operă de artă în tot ce înseamnă limbaj plastic (culori, desen, compoziţie, virtuozitate etc.), însă subiectul e stupid. E un clişeu de care ne-am săturat până peste cap.
      • Like 0
    • @ Valentin
      adica putem da o lege legata de garda de fier si nu putem aminti de comunisti ? pai ce facem cu cei care s-au transferat din garda de fier/camasine negre la comunisti/securitatea statului, ii iertam sau ii condamnam ? ce facem, ne facem ca nu mai stim care era doctrina NSDAP - National Socialist German Workers' Party - partidului muncitorilor german nationalist socialist, adica de unde a inceput WWII si holocaustul evreilor ? ne prefacem ca nu stim ce a fost partidul comunist sovietic si bratul sau de otel NKVD cu ultime destinatie gulag ? a-ti auzit macar de "sumanele negre", dar de ana pauker stiti totul, nu-i asa ? adica, ce nu a reusit experimentul pitesti va reusii facebook ? posibil ... dar atunci cand va murii si ultimul roman din afara romaniei, dar si atunci ma bazez pe istorici proveniti din famili de romani :)
      • Like 0
    • @ Valentin
      check icon
      Subscriu; Am aceeasi impresie;
      Artificialul vine si de la neverosimilul dialogurilor ( nu am vazut filmul- dar chiar si numai trailerul e prea mult pentru mine);
      Dar- fiecare cu ce-i place ( eu pot intelege de ce presa si criticii de "afara" il lauda- la urma urmei e ceva fantastic pentru ei), eu sunt ultrasaturat de acest tip de cinematografie ( imi sta si acum pe creier "Concurs" la lui Dan Pita, sau Vanatoare de vulpi, ca sa nu amintesc decat doua; );
      In acest sens- "noua" cinematografie romaneasca este, ori pentru cei prea aviziati, ori pentru nostalgicii filmelor "interzise" de pe vremea lui Ceasca. As mai adauga aici si pe cei care, din curiozitate sau ca asa e "trend"-ul vor vrea sa-l vada;
      Cat despre aurora oncescu- nu-ti face griji; ea n-a emis niciodata vreo judecata; doar critica, uneori fara sa stie ce/de ce; Cred ca e un troll ( desi nu-mi prea dau seama ce e ala troll- eu il vedeam ca pe cei din JRR Tolkien- :-))
      • Like 0
  • Săru-mâna pentru comentarii, boierule, am notat filmul pentru vizionare la cinema.
    • Like 2
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      Ai voință, nu glumă! Vizionare plăcută! Mie mi-a obosit retina și timpanul (și neuronul cinefil) numai văzând clipuri din film. Prefer să mă duc în parc să mă uit la natură și să dau mâncare la porumbei, ca pensionarii. Cred că ies mai câștigat.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult