”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.
Dacă convingi segmente mari din societate (direct sau prin părinții lor) că e bine să mănânci două shaorme pe zi, să consumi multe dulciuri sau sucuri, să iei regulat scutiri la sport, să stai ore întregi zilnic la televizor sau pe social media, să crezi că alcoolul, tutunul sau drogurile sunt cool, că examenele sunt rele, ca pedepsele sunt mai mereu traume, că un pâlc de copaci sau vreo insectă sunt de principiu mai importante decât o autostradă, o fabrică sau vreo altă investiție mare, că e normal să avem mult mai mulți urși decât tot restul UE la un loc, că e mai probabil să fie adevărat ce spune o țară străină despre ce e bine pentru tine decât o autoritate publică proprie, că aliații oficiali sunt mult mai probabil să-ți vrea răul decât țări care te-au invadat de mai multe ori în ultima sută de ani, că tribalizarea societății pe tot felul de criterii aiurite e bună, că emoția e mai prețioasă decât rațiunea în societate, că dacă tu vrei pace, dar nu te pregătești militar, aceasta este și probabil să se realizeze, că iarba de peste gard și capra vecinului merită multă atenție etc. - efectul va fi similar ... - foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
Filmat cu un iPhone 15, în cadre fixe, tăcute și uneori prea lungi pentru ritmul nostru de oameni crescuți pe fast forward și TikTok, Kontinental ’25 nu te ține de mână. Nu te ghidează, nu te plânge. foto: captură KONTINENTAL '25 by Radu Jude | Trailer | Berlinale 2025
În acest film, porcii nu sunt neapărat răi. Sunt doar eficienți. Au o ingeniozitate leneșă, o poftă de viață fără morală. Au înțeles că lumea nu e condusă de păsările care trudesc, ci de cele care își construiesc ziduri. Nu ziduri de idei, ci de cărămizi. Dar păsările nu cedează. Se regenerează în furie. Devin proiectile cu ideal. Poate tocmai de aceea sunt simpatice. Nu pentru justețea lor, ci pentru încăpățânarea lor. Nu pentru că știu ce e meritul, ci pentru că încă mai cred în el.
„Pur și simplu mi-a fisurat craniul. “Faust” e gigant. E enorm. Dimensiunea este imensă. Am fost întrebat imediat după spectacol ce cred. Am răspuns „Ce cred? Nu poți gândi după așa ceva!” (Foto: Dragoș Dumitru)
În tinereţe a fost muncitor, croitor, huligan, pendulând între lumea interlopă şi boema „underground” din Moscova, scriind poeme „fără rimă şi fără sens”. (foto: Image Capital Pictures / Film Stills / Profimedia
Regizorul american Martin Scorsese, cunoscut în întreaga lume pentru palmaresul și premiile impresionante obținute în cinematografie, a făcut zilele acestea o declarație uimitoare, confirmând valoarea filmului românesc contemporan. Acesta a declarat în cadrul unei emisiuni TV a lui Dave Karger din cadrul Festivalului TCM Classic Film că îi plac în mod deosebit filmele românești. Și declarația pare să nu fie deloc una de complezență, pentru că Scorsese a menționat nu doar numele unor cunoscuți și talentați regizori români, ci a citat chiar și declarații din interviuri ale acestora.
În aprilie lăsați-i în pace pe suveraniștii care nu se îmbracă în costume de la Odorheiul Secuiesc, nu se încalță cu pantofi de la Vicovu de Sus, nu mănâncă conserve de pateu din Sibiu sau brânză de la Alba Iulia. Foto Instagram Flowmovie 2024
Am ratat Contele de Monte Cristo de trei ori la Paris în vara asta - cred ca planetele și-au zis că trebuie să-l văd la București, în sala care poartă numele unei actrițe care rimează cu numele meu. Ieri seară am ajuns în sfârșit să-l văd la cinema Elvire Popescu și a meritat așteptarea. Foto Pathé - Chapter 2 - Album / Album / Profimedia
