În timp ce toți ochii sunt îndreptați înspre scandalul din USR și declarațiile foarte dubioase ale fostului premier care se cere președinte, deși la un moment dat avea toată țara răsculată cu plăcuța suedeză la purtător, adevărata problemă rămâne cumva în umbra dezbaterilor publice. Foto: Profimedia

Singurul politician român care a condamnat public barbaria Rusiei după această crimă în masă a fost președinta Moldovei, Maia Sandu. Restul și-au băgat strategic capul între urechi.

Liiceanu a explicat că Rusia a fost modelată de secole de opresiune, ceea ce a creat un tipar social și politic distinct. Foto: Inquam Photos/ Bogdan Buda

Este clar că scena geopolitică globală este în plină mișcare în privințe relevante pentru România. Rusia presează pentru o sferă de influență cât mai aproape de cea a fostei URSS. China continuă să așeze piese pe mai multe continente și să încerce să spargă cercul constrângător din Marea Chinei de Sud.

„Dacă democrația poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari plătite pe reclame digitale de o țară străină, atunci nu a fost foarte puternică de la început”, a spus JD Vance. Foto: Peter Kneffel / DPA / Profimedia

Ascensiunea lui Călin Georgescu e încă un mister pentru mulți. Și e perfect în regulă să fie așa, căci nu era treaba majorității românilor să înțeleagă cum funcționează mecanismele subterane care pregătesc și promovează personaje potențial periculoase pentru securitatea națională. Totuși, la peste două luni de la primul tur al prezidențialelor, ar trebui să știm și noi ce ni s-a întâmplat, ca să fim pregătiți să ripostăm sau măcar să fim mai atenți în luna mai.

Ultima perioadă e una marcată de o întrebare care tot revine, în mod legitim: ”A fost sau n-a fost Rusia în alegerile noastre?” Și, pentru că instituțiile statului, responsabile cu asta au refuzat efectiv să răspundă în vreun fel la asta, oamenii au început firesc să speculeze. Și chiar să găsească tot felul de explicații, care de care mai ciudate și mai nesusținute de adevăr, menite, în funcție de simpatia personală față de un candidat sau altul, să ducă spre un rezultat. Pentru că oamenii au nevoie acum, mai mult decât oricând în ultimii treizeci și cinci de ani, de un rezultat. Altfel, fără rezultate, democrația e compromisă, e o vorbă seacă care sună gol.

Școala KGB nu doarme: De la o aniversare luminoasă, la războiul hibrid.

Liderul AUR, George Simion, pretinde a fi un susținător al structurilor euro-atlantice, vrea baze permanente NATO în România și crede că scutul de la Deveselu poate proteja România și lumea liberă de Rusia. În cadrul emisiunii ”În fața ta”, întrebat despre felul în care se raportează la Rusia, acesta susține că Rusia e cea mai mare amenințare la adresa securității naționale. Mai mult, el spune că e nevoie atât de trupe NATO în România, cât și de baze permanente, pentru a ține în frâu amenințarea rusească.

În momentul în care am părăsit Finlanda și am intrat în Rusia, am simțit imediat că am trecut bariera dintre două lumi diferite. Știam că se dau șpăgi, însă nu anticipasem corect sumele necesare, fiindcă nimeni nu a mers ca noi, cu mașina, deci nu existau informații. Cei care urcau pe Elbrus își obțineau, cu șpagă, vizele, luau un avion, mergeau în Caucaz, făceau ascensiunea și plecau. Câteva sute de dolari ajungeau pentru șpăgile din teren. Noi însă i-am epuizat repede, fiindcă, spre deosebire de țările din Europa vestică, unde vameșii și polițiștii își făceau poze cu noi și cu mașina, apoi ne lăsau să plecăm, în Rusia s-a întâmplat adesea să fim opriți într-o intersecție de niște oameni în uniforme cu AKM-uri și să dăm șpagă în timp ce alți oameni, cu uniforme diferite, tot cu AKM-uri, aflați în următoarea intersecție, se uitau la noi, apoi ne opreau și ei ca să ne ceară din nou șpagă. La un moment dat am înțeles că riscăm să nu mai avem banica să ieșim din Rusia, așa că m-am dus eu să negociez, cu o față de disperat.