Diverși indivizi, borfani sau antictp în orice privință, au descoperit o emisiune Marius Tucă Show din 1999, în care, zic respectivii, aș apăra Biserica Ortodoxă Română, în contrast cu poziția mea critică actuală față de BOR. Ciopârțind, ciugulind și făcându-se că nu înțeleg acea vorbire a subsemnatului în întregul ei, borfanii încearcă să o prezinte drept probă de inconsecvență, „după cum bate vântul și vin banii”.
Ca lucrurile să fie limpezi, pentru cine vrea să le vadă, redau aici secvența integrală a discuției cu Traian Băsescu pe tema Bisericii Naționale.
După cum se poate auzi de către oricine înzestrat cu urechi, mai întâi spun exact așa, în limba română: „Eu am relații nu foarte călduroase cu Biserica Ortodoxă Română. De câte ori m-am întâlnit cu reprezentanții ei, cu înalte fețe bisericești, nu le-am cruțat în niciun fel, în legătură cu rolul lor, înainte de `89, în special, în perioada dictaturii și măsura în care au fost de ajutor poporului, în mod real, în acea perioadă”.
Iar în ce-l privea pe patriarhul de atunci, Teoctist, adăugam: „Am de asemenea să reproșez extrem de multe domnului Arăpașu, care se numește, cu titulatura sa religioasă, ÎPS Teoctist. Dar dincolo de aceste considerente personale, patriarhul Teoctist reprezintă BOR”.
Deci, n-am uitat și n-am iertat nimic, niciodată, stimați borfani.
Dar, ne aflam în anul 1999. An negru pentru România, poate mai negru decât 2020. Țara avea de plătit rate de 2,8 miliarde dolari, plata dobânzilor la datoria publică însemna 5,5% din PIB. Eram în pragul incapacității de plată, al falimentului de stat. Guvernul nu mai avea bani nici pentru încălzirea de iarnă.
Anul începuse cu mineriada condusă de Miron Cozma, lovitură de stat la un pas de reușită, adică de distrugerea democrației, a statului de drept și instalarea anarhiei sau, iarăși, a dictaturii.
Lângă noi, Iugoslavia se destrăma sângeros de un deceniu. Sub apăsarea bombardamentelor NATO, Serbia pierdea Kosovo, un precedent cât se poate de periculos pentru România și Harghita-Covasna. Ca să nu se lase mai prejos, Rusia presa în Balcani. România nu era nici în NATO, nici în UE.
În plus, tot felul de oengeuri promovând religii și biserici ciudate, dădeau năvală. Ce nu sunt eu fan BOR, darmite să-mi placă sectele...
Statul național unitar român se afla într-un moment de cumpănă. De aceea, am considerat, atunci, că eliminarea cuvântului Națională din titulatura Bisericii ar fi fost o greșeală politică. Căci, cei care doreau asta n-aveau treabă atât cu religia, cât cu statul național, pe care îl voiau federal, dacă nu mai rău. Biserica Ortodoxă era, în acea conjunctură, prin aderența populară de peste 80% de care se bucura, un factor important de menținere a statului român așa cum scrie în Constituție: național, suveran, independent, unitar și indivizibil.
Nu Biserica mă interesa, ci statul. Demersul meu era politic, nu religios
Astăzi, când situația este mult diferită, România este stat NATO și UE, cu drepturi depline și deja cu vechime, n-aș mai susține așa ceva. În cei mai bine de 20 de ani trecuți, BOR a mers din rău în mai rău. Totuși, eu n-am pus niciodată la îndoială libertatea credinței și nu am criticat ortodoxia în sine. N-am făcut decât să reacționez la faptele și declarațiile BOR care au interferat grav cu politica și societatea.
Emisiunea aceea de demult este o dovadă greu de respins a faptului că nu am nimic personal cu credința și credincioșii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
