Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Amendă pentru adevăr

Oare Dumnezeul la care se roagă oamenii e altul decât Dumnezeul la care se roagă pisicile?


Nu cunosc motivarea potrivit căreia CNCD m-a condamnat la o amendă de 5.000 lei pentru articolul „Satană în sutană”. Cu două săptămâni în urmă m-am prezentat în fața Consiliului și mi-am susținut punctul de vedere – nu mi s-a adus niciun contraargument.

Nu numai că această decizie o consider nedreaptă și fără obiect, întrucât n-am comis nicio discriminare, dar mă simt discriminat eu de către CNCD, în calitate de cetățean cu drept de liberă exprimare. Sunt amendat pentru că am formulat critic, satiric, fără menajamente, un adevăr peremptoriu: afirmația patriarhului Daniel „Mutat moaște sf. Dimitrie dintr-o biserică în alta → căzut comunismul în 1989” este politică, emisă în campania electorală și constituie „o minciună în falș” – adică folosirea cu rea-credință a unui fals pentru inducerea în eroare a unor oameni. Totodată, este o jignire incalificabilă la adresa tuturor celor care au luptat și au fost uciși pentru ca regimul comunist din România să se prăbușească.

În ce privește termenul „vite”, pe care l-am folosit nu pentru toți credincioșii, ci doar pentru cei care au înghițit minciuna în falș a patriarhului Daniel ca pe o prescură, nu văd de ce ar deranja Biserica: Biblia nu îi numește pe creștini „oi” (adică „vite mici” cf. DEX) și pe liderul religios păstor?

Și cum oare ar trebui numiți cei care iau de bună o altă zicere a supercreștinului ortodox Daniel, cum că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit”? Căci asta înseamnă exact negarea esenței credinței creștine, „Cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt”, în numele căreia Iisus s-a lăsat batjocorit, torturat și ucis pentru salvarea sufletului omenirii.

Deoarece nu e vorba numai de mine, ci de starea libertății de exprimare în această țară, așa cum am făcut și în dosarul „Pavianul cu mantie”, voi contesta decizia CNCD în Justiție. Pentru amenda de 1.000 lei pe care voia să mi-o aplice în cazul maimuței susamintite, onorabilul Consiliu nu mi-a înmânat încă suma de 1 (unu) lei daune, hotărâtă de instanță. Aștept cu răbdare bancnota, ca s-o înrămez.

Altfel, vă urez Crăciun fericit, stimați Republicani, cu speranța că numărul celor care vor suna la 112 din cauză de mâncat și băut ca sparții, cu ocazia nașterii Mântuitorului, nu va fi mai mare decât cel al zilnic infectaților cu coronavirus. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult