Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Amendă pentru adevăr

Oare Dumnezeul la care se roagă oamenii e altul decât Dumnezeul la care se roagă pisicile?


Nu cunosc motivarea potrivit căreia CNCD m-a condamnat la o amendă de 5.000 lei pentru articolul „Satană în sutană”. Cu două săptămâni în urmă m-am prezentat în fața Consiliului și mi-am susținut punctul de vedere – nu mi s-a adus niciun contraargument.

Nu numai că această decizie o consider nedreaptă și fără obiect, întrucât n-am comis nicio discriminare, dar mă simt discriminat eu de către CNCD, în calitate de cetățean cu drept de liberă exprimare. Sunt amendat pentru că am formulat critic, satiric, fără menajamente, un adevăr peremptoriu: afirmația patriarhului Daniel „Mutat moaște sf. Dimitrie dintr-o biserică în alta → căzut comunismul în 1989” este politică, emisă în campania electorală și constituie „o minciună în falș” – adică folosirea cu rea-credință a unui fals pentru inducerea în eroare a unor oameni. Totodată, este o jignire incalificabilă la adresa tuturor celor care au luptat și au fost uciși pentru ca regimul comunist din România să se prăbușească.

În ce privește termenul „vite”, pe care l-am folosit nu pentru toți credincioșii, ci doar pentru cei care au înghițit minciuna în falș a patriarhului Daniel ca pe o prescură, nu văd de ce ar deranja Biserica: Biblia nu îi numește pe creștini „oi” (adică „vite mici” cf. DEX) și pe liderul religios păstor?

Și cum oare ar trebui numiți cei care iau de bună o altă zicere a supercreștinului ortodox Daniel, cum că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit”? Căci asta înseamnă exact negarea esenței credinței creștine, „Cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt”, în numele căreia Iisus s-a lăsat batjocorit, torturat și ucis pentru salvarea sufletului omenirii.

Deoarece nu e vorba numai de mine, ci de starea libertății de exprimare în această țară, așa cum am făcut și în dosarul „Pavianul cu mantie”, voi contesta decizia CNCD în Justiție. Pentru amenda de 1.000 lei pe care voia să mi-o aplice în cazul maimuței susamintite, onorabilul Consiliu nu mi-a înmânat încă suma de 1 (unu) lei daune, hotărâtă de instanță. Aștept cu răbdare bancnota, ca s-o înrămez.

Altfel, vă urez Crăciun fericit, stimați Republicani, cu speranța că numărul celor care vor suna la 112 din cauză de mâncat și băut ca sparții, cu ocazia nașterii Mântuitorului, nu va fi mai mare decât cel al zilnic infectaților cu coronavirus. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult