Circuitul ascuns al petrolului rusesc crește prețurile și riscurile geopolitice pentru UE. În ultimii ani România a înlocuit importul de țiței mai ieftin cu motorină scumpă

În ultimii ani, piața energetică europeană a trecut prin una dintre cele mai rapide reconfigurări din istoria sa. Invazia Ucrainei de către Rusia în 2022 a declanșat un val de sancțiuni care a rupt, cel puțin formal, relația energetică directă dintre Uniunea Europeană și Moscova. România, integrată istoric în fluxurile petroliere din zona Mării Negre și din spațiul ex-sovietic, a resimțit această schimbare în mod particular.

Datele INS arată o transformare radicală: în 2020, aproximativ 68% din motorina importată de România provenea din Rusia. Până în 2024–2025, acest flux a dispărut aproape complet. În locul lui au apărut furnizori noi — Turcia, Arabia Saudită și India — ale căror exporturi către România au crescut exploziv.

Citiți și:

• Dumitru Chisăliță: România intră într-o nouă etapă a scumpirii carburanților

Motorina scumpă a României și iluzia sancțiunilor energetice asupra Rusiei

Creșterile sunt spectaculoase: importurile de motorină din Turcia au crescut cu peste 1000%, cele din India cu peste 1300%, iar cele din Arabia Saudită cu aproape 40.000%. Aceste cifre nu reflectă doar o diversificare comercială, ci o reorganizare structurală a lanțurilor globale de rafinare.

Circuitul invizibil al petrolului

În centrul acestei reconfigurări se află un mecanism economic simplu, dar cu implicații geopolitice majore.

Multe rafinării din India, Turcia sau Arabia Saudită cumpără țiței rusesc vândut cu discount semnificativ după sancțiuni. Acest petrol este rafinat local, iar produsele rezultate — motorină, benzină sau kerosen — sunt exportate către Europa.

Din punct de vedere juridic, produsul rafinat nu mai este considerat rusesc, deoarece originea legală devine țara unde a fost procesat.

Rezultatul este apariția unui circuit indirect al petrolului:

Rusia (țiței) → India / Turcia / Arabia Saudită (rafinare) → UE → România

În piețele energetice, fenomenul este cunoscut sub numele de „laundering of oil molecules” — „spălarea moleculelor de petrol”.

Cantitatea de țiței brut importat în ultimii 4 ani

Paradoxul pieței: țiței mai ieftin, motorină mai scumpă

Evoluția prețurilor arată clar costul acestei reconfigurări.

Prețul motorinei importate în România conform INS a crescut în ultimii 6 ani cu 83%, prețul țițeiului importat a crescut cu doar scăzut cu 46%.

Avem astfel un paradox energetic: materia primă s-a ieftinit, dar produsul final s-a scumpit.

Explicația se află în patru factori principali:

1. Lanțuri logistice mai lungi

Înainte de sancțiuni, motorina venea în mare parte din Rusia, relativ aproape de piața europeană. Astăzi, multe transporturi vin din Golful Persic sau din Asia de Sud.

2. Costuri suplimentare de rafinare

Europa cumpără acum un produs care include deja costul rafinării într-o altă țară și marja comercială a intermediarului.

3. Deficit structural de rafinare în UE

În ultimele două decenii, mai multe rafinării europene au fost închise sau modernizate pentru alte tipuri de produse, în contextul tranziției energetice. Cererea pentru diesel a rămas însă ridicată.

4. Speculă în baza interdicției impuse de UE petrolului rusesc

Molecula rusească a ajuns în România dar pe calea produselor finite, bineînțeles mai scumpă și cu plus valoare marcată în altă țară.

Noua vulnerabilitate: Golful Persic

Aproximativ un sfert din motorina importată de România provine acum din zona Golfului Persic. Această dependență introduce riscuri geopolitice complet diferite de cele din trecut.

Ruta tipică a transportului arată astfel:

Golful Persic → Strâmtoarea Hormuz → Canalul Suez → Mediterana → România

Această rută traversează câteva dintre cele mai sensibile puncte maritime ale lumii. Orice perturbare la:

• Strâmtoarea Hormuz

• Canalul Suez

• Marea Roșie

poate afecta rapid fluxurile energetice către Europa.

Criza recentă din Marea Roșie și atacurile asupra navelor comerciale au demonstrat cât de vulnerabile pot fi aceste rute și cât de repede pot crește costurile de transport.

Continuitatea petrolului rusesc

Deși sancțiunile au eliminat comerțul direct cu produse petroliere rusești, ele nu au eliminat petrolul rusesc din sistemul energetic global.

Rusia a redirecționat exporturile de țiței către:

• India

• China

• Turcia.

Petrolul este vândut cu discounturi estimate între 10% și 25%, ceea ce îl face extrem de atractiv pentru rafinăriile din Asia. Acestea obțin marje mari prin revânzarea produselor rafinate către Europa.

În esență, sancțiunile au schimbat direcția fluxurilor, nu neapărat substanța lor.

Turcia, noul nod energetic

Una dintre cele mai mari câștigătoare ale acestei reconfigurări este Turcia.

Prin poziția sa geografică și infrastructura de rafinare și transport, Ankara s-a transformat într-un hub energetic între Rusia și Europa. Turcia importă petrol rusesc, îl rafinează sau îl reexportă și furnizează produse petroliere către piața europeană.

Această poziție îi oferă:

• influență economică

• pârghii geopolitice

• un rol strategic în securitatea energetică europeană.

România și dependența de Marea Caspică

În paralel, structura importurilor de țiței ale României s-a modificat mai puțin dramatic.

Înainte de sancțiuni, Rusia, Kazahstan și Azerbaidjan reprezentau aproximativ 87% din importuri. După 2022, Rusia a dispărut aproape complet, dar Kazahstan și Azerbaidjan încă furnizează aproximativ 77% din țițeiul importat.

Această orientare spre regiunea Mării Caspice are avantaje logistice evidente, dar menține o dependență regională semnificativă.

Lecția geopolitică a sancțiunilor

Sancțiunile energetice ale Uniunii Europene au avut un obiectiv clar: reducerea veniturilor energetice ale Rusiei și diminuarea dependenței europene. Ele au reușit în mare parte să elimine relația energetică directă.

Dar economia globală a energiei funcționează ca un sistem interconectat. Petrolul este o marfă fungibilă, iar moleculele lui nu respectă frontiere politice.

În practică, sancțiunile au produs trei efecte majore:

1. redistribuirea fluxurilor petroliere globale

2. apariția unor intermediari energetici puternici

3. creșterea costurilor pentru Europa

Europa nu mai depinde direct de petrolul rusesc. Dar, în multe cazuri, continuă să plătească pentru aceeași moleculă rusească — doar că printr-un circuit mai lung și mai scump.

În lumea energiei, geopolitica nu elimină întotdeauna dependențele. De multe ori, doar le mută.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp