Politicienii români – complici sau doar idioţi? Cum s-a lăsat călcat în picioare statul român de propria creatură şi de noii Vîşinski ai politicii mondiale

foto: Inquam Photos / Octav Ganea

O s-o spun din capul locului: nu cred nicio secundă în inocenţa statului român când vine vorba de Călin Georgescu. Este cu desăvârşire exclus ca acest personaj sinistru, ivit din cele mai sulfuroase cotloane ale fostei Securităţi, să fi ajuns să capteze masele în doar câteva luni cum nu a mai făcut-o nimeni de la Ion Iliescu încoace. Zic de Securitate căci să nu-mi spună mie nimeni că în anii 80 pleca cineva la Londra „în interes de serviciu” din puşcăria care devenise România fără acordul acestei instituţii criminale. Iar Georgescu vrăjeşte acum poporul fără a fi mişcat un deget pentru România în 35 de ani, fără a fi auzit nimeni de el cu excepţia rarissimelor situaţii când apărea ca o soluţie salvatoare de prim-ministru, propus, printre alţii, la un moment dat, şi de Crin Antonescu, candidatul coaliţiei de guvernare, măcar că acesta neagă acum. Nici pomeneală de inocenţă. Adică omul ăsta rade tot pe Tik-Tok de astă vară şi serviciile noastre de informaţii nu au ştiut nimic? Adică oamenii lui, în strânsă legătură cu Kremlinul, după cum s-a văzut, şi-au făcut un adevărat arsenal de luptă şi şi-au strâns trupe paramilitare de ocupare a instituţiilor statului şi toată treaba asta nu a răsuflat nicăieri? Adică PNL şi PSD bagă bani şi voturi în ăsta până îşi fac praf propriii candidaţi numai ca s-o scoată pe doamna Lasconi din turul 2 şi acum se dau fete mari? Evident, aceste întrebări sunt retorice căci nu poate nimeni, în deplinătatea facultăţilor mentale, să-şi închipuie că statul român nu a ştiut de el şi nu l-a putut verifica la timp pentru a evita haosul în care am căzut acum. Exceptând, desigur, situaţia, nu complet implauzibilă, în care angajaţii – acoperiţi sau neacoperiţi – ai SRI sunt atât de tălâmbi, încât nu s-au prins de ce se întâmpla sub ochii lor, însă n-aş crede o asemenea ipoteză. Or fi şi mulţi proşti printre ei (că nu sunt tocmai MI5), dar parcă nici chiar aşa. Acum par că s-ar fi trezit din somn, dar impresia că s-au trezit tot la comandă, când casa e deja în flăcări şi incendiul aproape scăpat de sub control, e ireprimabilă.

„Călin Georgescu” ne bântuie de zeci de ani

Desigur, nu neg că există şi posibilitatea ca, chiar dacă instituţiile statului român l-ar fi detectat la timp pe acest şarlatan, să nu fi putut face nimic. Şi asta pentru că Georgescu candidatul o fi apărut el în radarul nostru doar de câteva luni, dar ideile pe care el le propagă acum în societatea românească nu sunt de ieri, de alaltăieri. Trec peste perioada neagră a comunismului ceauşist, în care s-au cultivat până la greaaţă idei pur legionare, în care românii – altfel cu pantalonii rupţi în fund – erau încurajaţi să se creadă un neam mare, rupt din „soarele sfânt de pe cer” şi condus de însuşi Burebista reîncarnat în Ceauşescu. Trec peste perioada groaznică a anilor 90 cu celebrele sloganuri „Nu ne vindem ţara”, „IMGB face ordine” şi „Moarte intelectualilor!”. Trec şi peste concubinajul PDSR-ului cu PRM-ul lui Vadim Tudor, pe care pesediştii l-au ţinut întotdeauna la loc de cinste căci trecea drept un „erudit” în timp ce acesta împroşca cu noroi orice persoană decentă din ţara asta, făcea liste negre de români care meritau împuşcaţi pe stadioane în execuţii publice şi tuna din rărunchi împotriva Europei şi a Occidentului. Dar să ajungem mai spre zilele noastre. Nu ne spuneau PSD-ul lui Ponta şi Ponta însuşi ce mândri sunt ei că sunt români, prin aceasta înţelegându-se că noi, ăia care nu eram aşa de mândri, eram nişte trădători, vânduţi Bruxelles-ului? Nu au votat românii frenetic PSD-ul lui Dragnea în 2016? Un Dragnea care tuna şi fulgera împotriva Europei, ne propunea premieri unul şi unul şi organiza referendumuri fantasmagorice pentru familii tradiţiionale, în totsl răspăr cu valorile Occidentului. Nu se ducea Rareş Bogdan la piaţă să cumpere zarzavat de la ţăranii români (în timp ce purta ceasuri de zeci de mii de euro)? Nu se duceau membrii PNL, declaraţi creştini şi patrioţi (pentru că liberali nu mai sunt de mult), la tot felul de reuniuni sectare de genul „Mic dejun cu rugăciune”? Nu au fost invadate, până aproape de limita ereziei, bisericile ortodoxe de tricolor, care e pus pe cruce, la icoane, la evanghelie, în Sfântul Altar etc.? De zeci de ani de zile „Călin Georgescu” ne bântuie pentru că, deşi am intrat în UE şi NATO, mintea noastră tot pe coclauri umblă: prin tunelurile dacice, prin „Geţia”, pe la moaştele nu ştiu cărui sfânt, pe la tot felul de sărbători ale iei româneşti, ale drapelului român, ale imnului României, ale limbii române, ale culturii române etc. Or fi românii un popor mai conservator ca altele, dar ăsta nu mai e conservatorism, ci trogloditism în toată regula, un trogloditism în care am fost ţinuţi de o clasă politică ticăloasă sau pur şi simplu idioată cu largul concurs al unei bune părţi a presei româneşti. Aşa am ajuns într-o veritabilă disonanţă cognitivă, în care PSD, un partid pretins social-democrat, nu are mai nimic în comun cu stânga modernă, occidentală, ci doar cultivă prejudecăţile propriilor votanţi ţinuţi în sărăcie, în care PNL se dă de dreapta, dar se bazează tot pe votanţii angajaţi la stat, în care USR se crede de dreapta, dar valorile sale sunt fundamental de stânga. Mai nou, şi USR-ul, sub conducerea Elenei Lasconi, şi-a pus basma pe cap, cruci mari pe piept şi tricolor la şosete. Dacă coroborăm toate astea cu catastrofa în care se află învăţământul nostru de pe la începutul anilor 2000 încoace, să nu ne mirăm că Georgescu a prins atât de bine la mase. Terenul era pregătit de decenii, fructele erau coapte, nu trebuia decât să vină cineva să le culeagă. Şi dacă vom scăpa de candidatura lui Georgescu prin interzicerea ei la CCR, de ideile toxice pe care acesta le propagă cu o violenţă verbală fantastică nu vom scăpa pentru că nu avem anticorpii educaţionali pentru a scăpa de ele. Există, la sfârşitul romanului „Ciuma” al lui Albert Camus, o secvenţă în care doctorul Rieux reflectează precaut la viitor în timp ce cetăţenii chiuie şi se bucură că au scăpat de cumplita molimă: el ştie că bacilul ciumei poate sta ascuns şi zeci de ani în rufe, în sertare, prin cine ştie ce cotloane şi la momentul potrivit, când toate condiţiile sunt îndeplinite, se poate reactiva şi face ravagii în cetatea aparent fericită. Tot aşa s-ar cuveni să reflectăm şi noi, chiar dacă pare că, pentru moment, am scăpat de nenorocire: filorusismul nu a dispărut şi nu va dispărea curând din BOR, şcoala continuă să facă prăpăd prin minţile generaţiei tinere, iar mulţi români continuă să fie sensibili la discursul naţionalist, revanşard, antioccidental.

România sub presiunea pumnului noilor Vîşinski

Peste toate acestea se adaugă acum presiunea imensă venită din partea administraţiei de golani nou instalaţi la Casa Albă. Aceşti noi „comisari ai poporului”, în deplină înţelegere cu Rusia lui Putin, dau directive Europei, indică pe cine să alegem, pe cine să eliberăm de sub control judiciar, complotează la răsturnări de guverne (au vrut să-l dea jos pe Keir Starmer, premierul Marii Britanii), ameninţă că vor invada şi ei teritorii şi vor anexa alte ţări, ţipă la liderii europeni şi-i înjură birjăreşte. Acum 80 de ani, comisarul poporului sovietic Andrei Ianuarievici Vîşinski bătea cu pumnul în masă ca să-şi instaleze la Bucureşti guvermul de marionete al lui Petru Groza. Acum, noii Vîşinski ai politicii mondiale, Elon Musk şi J. D. Vance , ne fac cu ou şi cu oţet că nu-l vrem pe komisarul Georgescu în fruntea ţării, ne fac de râs în direct şi ne arată ca pe nişte bicisnici de lumea a treia care le persecutăm protejatul. Până acum, în proasta tradiţie a diplomaţiei româneşti, oficialii statului român au scăldat-o sau chiar au stat drepţi, executând ordinul de eliberare a fraţilor Tate. Pentru a nu ştiu câta oară în istorie românii îşi închipuie că pot sta cu fundul în două luntri şi că nu va trebui să aleagă. Într-un moment în care noi ar trebui să fim ferm de partea lui Macron, a Uniunii Europene şi a Marii Britanii, respingând retorica vădit prorusă a gangsterilor de la Casa Albă (aşa cum o face Polonia, o ţară la fel de apropiată geografic de Rusia, dar cu o mult mai solidă educaţie şi coloană vertebrală decât România), noi facem pe noi de frică să nu cumva să-i supărăm pe noii stăpâni ai lumii. Domnul Crin Antonescu se declară cu emfază Trump-ist, doamna Lasconi îi scrie scrisorele de amor lui Trump, domnul Ponta, dintr-o tânără speranţă a socialismului modern, a ajuns o trompetă tristă şi îmbătrânită a extremiştilor de dreapta; de autointitulaţii „suveranişti” ce să mai zic? În asemenea condiţii, mă tem că noii Vîşinski de la Casa Albă vor da cu pumnul în masă, iar politicienii români, unii din ticăloşie, iar alţii din pură prostie, se vor executa cu supunere (în timp ce clamează, desigur, suveranitatea şi mândria de a fi rrrromâni).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp