Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Povestea ca viață. Jihad

Jihad

„Nu numai că nu există soluţii, dar nici măcar nu există probleme.” A. Camus, Caiete

Scopul unei credințe sau al unei idei religioase trebuie să fie înălțarea spirituală a omului. Creșterea de la om la Om. Când am înțeles acest lucru, mi-am dat seama că o critică pertinentă a valorii unei religii se poate face numai și numai căutând scopul său. Cu atât mai mult cu cât scopul, întotdeauna, scuză mijloacele. Căutarea scopului începe direct cu fondatorul religiei: Ce interes a avut? Să înalțe omul în raport cu sinele sau să înalțe omul în raport cu ceilalți? (asta incluzând și propria înălțare în fața lumii). Ei bine, puține religii trec prin această sită. Dar ce alegem din ceea ce trece?

Când aud cuvântul „doctrină” legat de religie, mă închid precum unele flori la apus. Doctrina presupune îndoctrinare, iar omul îndoctrinat are spiritul captiv.

„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”. Asta scria Sf. Ap. Pavel și asta trebuie să fie piatra de temelie a oricărui edificiu spiritual personal. Din toate religiile de pe pământ, alege ceea ce îți este de folos propriei înălțări față de tine însuți. Orice dogmatic va cataloga această perspectivă drept blasfemie. Dar singura blasfemie posibilă cu adevărat este să refuzi, ție sau oricui altcuiva, ascensiunea la condiția de Om (și puteți pune, în loc de Om: sfânt, zeu, dumnezeu).

Ce ați citit mai sus e doar o introducere la un episod din propria-mi „poveste ca viață”. Poate părea, la acest stadiu al poveștii, ca o nucă-n perete. Dar nu vă lăsați înșelați de aparențe.

Află mai mult:

Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară

Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele

Povestea ca Viață. Sisif

Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță

Toamna trecută, o dată la câteva seri, tata venea să doarmă la oi, iar eu coboram, până dimineața, acasă, pentru a petrece timp cu familia.

Într-o seară, tata a venit însoțit. A coborât din mașină un tânăr înalt, brunet, îmbrăcat în blugi și un tricou de culoare roșie. Avea un rucsăcel de pânză subțire, tot roșu; singurul său bagaj era compus dintr-un prosopel și un portmoneu. M-a frapat pe loc un lucru: buzele foarte asemănătoare cu buzele lui Osama Bin Laden.

S-a prezentat: era din Tg. Jiu și locuia în Germania.

„Scuză-mă că vorbesc mai rău românește, dar vorbesc numai germană de cincisprezece ani.”

Făcuse studii de agricultură, dar nu îl angaja nimeni. De ce?

„Sunt membru într-un partid din Germania de Est, apropiat ca ideologie lui Putin. E un partid de opoziție, socialist, care luptă pentru egalitatea între oameni, îți dai seama că majoritatea politică ne marginalizează și ne oprimă.”

Voia să se întoarcă în România.

„Dacă nu ești dorit undeva, dacă ceva te împiedică să te dezvolți, trebuie să pleci, nu să te omori într-o luptă inutilă. Renunțarea e indispensabilă pentru evoluție.”

Perfect de acord. Cu ce puteam să-l ajut?

„Te-am văzut la televizor și am înțeles că avem un destin comun.”

Ce destin?

„Nu știu. Trebuia să vin să te cunosc. Dacă tot n-am serviciu, poate mă primești să te ajut, doar pentru mâncare, și, dacă ești mulțumit, să ne asociem.”

Și destinul?

„Destinul ni se va dezvălui.”

Nimerise prost. Aveam deja bilet de avion spre Spania; urma să stau două săptămâni, perioadă în care să îmi caut pășune pentru a-mi muta ferma în Pirineii Catalani.

„Nu poate fi posibil... Știi, mai înainte de a te vedea la televizor, te-am visat. Nu voiai să stai de vorbă cu mine, mă tot respingeai și nu înțelegeam de ce...”

L-am invitat acasă. Mă gândeam să îl omenesc și să îi ofer găzduire peste noapte. S-a spălat pe mâini fără săpun și a rămas cu mâinile ude. A refuzat să mănânce, din ciorbă, costița de porc, pe motiv că are probleme de sistem digestiv. La masă, a început o conversație pe teme generale de spiritualitate. Apoi, la un moment dat, discuția a luat o turnură neașteptată.

„Știi că, în Coran, Profetul spune că e dreptul lupilor să mănânce oi? În Biblie nu scrie asta.”

Nici nu trebuie, deși, din păcate, Biblia presupune că omul e stăpânul Creației și poate sacrifica orice element pentru propriul folos.

„Ce părere ai de Coran?”

Nu l-am citit. Dar nu mă atrage nimic la o religie al cărei fondator s-a folosit de sabie să creeze un imperiu islamic.

„Dar și creștinii au făcut la fel.”

Comparația cu alții nu e o scuză, ci un pretext. Ce au făcut creștinii e una, ce a făcut Hristos e alta. Pentru mine are importanță ceea ce fac eu. Cum nu sunt de acord cu uciderea unui animal pentru că mă deranjează, nu sunt de acord nici cu uciderea unui om.

În câteva ore de conversație, am aflat că Mahomed e Mângâietorul promis de Hristos, că îngerii sunt de foc, demonii de gheață, că și musulmanii așteaptă a doua venire a lui Hristos, că Hristos nu a murit, ci s-a ridicat la Cer, de unde face politică și de unde, sătul de atâta democrație degeaba, va coborî pe Pământ, va aduna sub steagul crucii toți luptătorii pentru credință, toți guerilleros care luptă împotriva falsei credințe, va învinge Răul și va instaura o dictatură a Păcii, conducând neamurile cu toiag de fier.

Cam pe la ora trei dimineața am aflat și justificarea pentru jihad: „Dacă Allah îți cere să ucizi în numele lui, ești obligat să ucizi. Nu i-a cerut el lui Avraam să-și sacrifice propriul fiu? Deci trebuie să îți sacrifici copiii, frații, părinții, pe oricine, pentru Allah.”

Și cum îți cere?

„În vis. Ți se arată în vis, ție sau unui imam, și atunci trebuie să te supui.”

Deci, să mă dumiresc, dacă el, noaptea asta, visează că-i cere Allah să ne ucidă, o face?

„Mă îndoiesc că mi-ar cere Allah să ucid o familie care m-a primit cu atâta dragoste.”

Și dacă o face, totuși?

Tăcere... Era timpul meu să vorbesc.

- Omule, ai bani de taxi? Îți chem o mașină. Regret, dar nu mai poți rămâne aici. În primul rând, pentru siguranța copiilor și a soției mele, căci mie nu mi-e teamă să mor, mai ales că o fac pentru Allah. În al doilea rând, ai făcut exact ceea ce ți-am spus de la bun început că urăsc cel mai mult: să încerce cineva să mă convertească. Dacă mi-e sete, caut eu o fântână, nu trebuie să umble nimeni cu sticla de apă după mine. În al treilea rând, m-ai mințit. Ai spus că nu mănânci porc pentru că ai probleme digestive. Sinceritatea este principala armă cu care cineva poate învinge mizantropul din mine.

Omul nu avea bani, pentru că mergea prin lume cum i-a trimis Hristos pe apostoli: nici două rânduri de haine, nici bani, nici merinde. Ca să fie treaba treabă, nu aveam în casă niciun leuț. L-am dus cu mașina până în Petroșani, bombardat cu scuze și implorări de iertare. În final, la coborâre, mi-a mulțumit pentru ospitalitate, sinceritate și și-a exprimat regretul că destinele noastre se despart acolo. Făcuse deja câțiva pași când l-am strigat să se oprească.

- Vreau să-mi spui ceva, dar sincer. De ce jihadiștii nu atacă niciodată Israelul?

- Noi, arabii, și evreii suntem frați din seminția lui Avraam. Popoarele alese ale lui Dumnezeu.

- Dar evreii ucid, în Palestina, arabi musulmani.

- Pe evrei i-a trimis acolo Dumnezeu. Își ucid frații palestinieni pentru că așa le-a cerut Dumnezeu.

- Mulțumesc.

Era o noapte cu brumă; l-am privit cum se depărtează zgribulit și, brusc, am fost cuprins de remușcări. M-au ținut câteva săptămâni.

Mi-a rămas întipărită în minte expresia feței, modul în care își ridica ochii spre cer când vorbea de Allah, buzele de Osama Bin Laden.

Tuşa Anuţa (foto) mi-a spus într-o seară de transhumanţă:

- Ori n-ai vazut cum samănă ciobanii cu sâmbrie întra iei? Şî mocanii samănă, şî patronii hăi de ţân oi cu slugi, păntru bani? Şî pocăiţîî la feli... şi hăi de fac politică pe la televizori. Samănă că toţi eu câte-on duh al lor, ş-ahăla nu-i Duhu lu Dumnezău, să ştii. Toţi ahăia de fac on lucru numa păntru bani, fiştecare în lucru (tagma) lor, au toţ on chip. Şî popii hăi de-s popi păntru bani samănă întra ei.

De la aceste cuvinte privesc chipul oamenilor cu alţi ochi. Tuşa Anuţa avea dreptate. Oamenii se împart în două categorii: oamenii liberi, care fac tot ceea ce fac pentru sine, pentru sufletul lor, şi oamenii posedaţi de spiritul lucrului căruia îşi închină sufletul. Oameni stăpâni pe propria viaţă şi oameni sclavi. Citeşti pe chipurile lor spiritul libertăţii sau spiritul robiei.

Soluţii pentru combaterea jihadului (sau a terorismului în general) nu există. Pentru că nici măcar nu există problema jihadului. Problema înseamnă o disfuncţie, o abatere de la ceva. Or, în spirit, dincolo de forma de manifestare, lumea teroriştilor şi lumea civilizată sunt la fel. Niciuna nu se abate de la lume, niciuna nu reprezintă, de fapt, o problemă; lumea nu funcţionează pe principiul libertăţii, ci al suveranităţii. Suveranitatea presupune existenţa autorităţii, ceea ce implică dominaţie. Chiar dacă, principial, orice stat este suveran şi respectă suveranitatea celorlalte state, asta se întâmplă doar la nivel politic, declarativ. În sistemul suveranităţii, pornind de la individ la grup, popor, naţiune, colectivitate pe diverse interese, tendinţa de a-şi impune dominaţia asupra celuilalt/celorlalţi se manifestă sub diferite forme (jihadul e una dintre ele, la fel ca și democrația, tirania etc). Voinţa de putere, morala de stăpâni şi morala de sclavi reprezintă un diagnostic şi un leac în acelaşi timp.

Voinţa de putere e o cale cu două sensuri: unul duce în Paradis, unul în Iad. E o chestiune de alegere: dacă omul îşi manifestă voinţa de putere asupra lui însuşi, devine Supraom. Dacă o manifestă asupra celorlalţi, devine (sau rămâne) om. Iar omul, față de Supraom, „trebuie să fie o batjocură şi o ruşine dureroasă.” (Nietzsche) Dacă Supraomul trăieşte în Paradis, omul trăieşte în Iad. „Iadul e aici, pe pământ.” (E. Sabato) „Infernul sunt ceilalți.” (J. P. Sartre)

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ciorba de potroace, incepe cu un citat din Albert Camus,dupa care ne aduce la cunostinta ca, a studiat trasaturile faciale ale lui Bin Laden, asta, pentru ulterioare comparatii cu potentiali jihadisti, urmat de un amalgam de cuvinte prost intelese, doctrina, legat, inaltarea omului, amestecate brownian intre:"Nimerise prost. Aveam deja bilet de avion spre Spania; urma să stau două săptămâni, perioadă în care să îmi caut pășune pentru a-mi muta ferma în Pirineii Catalani." si "Din toate religiile de pe pământ, alege ceea ce îți este de folos propriei înălțări față de tine însuți."
    Cum alegi ce iti este de folos propriei inaltari fata de tine insuti, cum te evaluezi, raportat la ce si unde este originea fata de care te raportezi. Cum spuneam, Ciorba de potroace. Have a good meal, enjoy it.
    • Like 0
  • Interesant articol...tuşa Anuța mult adevăr grăieşte.
    • Like 0
  • Dan Doi check icon
    imi place ce ai facut faptul, ca ai schimbat viata de orasan cu cea de cioban, ce ai scris despre caini si despre vechile obiceiuri.... dar din ce am citit in articolul asta sunt usor dezamagit. nu pentru pareri sau altceva dar pentru felul brusc in care l-ai dat afara. adica stai il asculti il asculti ii dai ghes si dupaia brusc ....jap. englezii folosesc expresia "to turn on someone" adica te intorci pe alta fata catre cineva si mie asta mi se pare ca ai facut. poate de acolo remuscarile... si o intrebare am inteles bine si vrei sa-mi muti turmele in spania?
    • Like 0
  • ... si totul pleaca de la religie. Solutia + sa nu mai vrem toti sa fim SUPRAOAMENI si sa ne vedem de "nimicurile" noastre ca tot ~ 2mc de pamant ne ajung, si inca de acolo nu s-a intors nimeni sa ne spuna cu este daca ai facut aia sau daca ai facut aialalta in viata asta.
    Atata timp cat nu o sa existe respect pentru OM indiferent in ce crede si VIATA nu o sa fie liniste,
    • Like 0
  • da de intamplarea aia cu copilu omorat de cainii de la stana nu ne povesteste? cum s-a sfarsit baiatu ala asa idealizat, liber in natura straveche, sfasiat de cainii, ce trageau de trupul sau crestin...poate ii iese ceva inspirational? sa dati pe Republica sa intelegem si noi cum sta treaba...
    • Like 0
    • @ Hadrian Morar
      Zol Zo Zol Zo check icon
      Ce legatura are cu ce spune omul asta??
      • Like 0
  • Inspirat eseul!
    Nu sunt probleme? Cautam soluții și...creem probleme!
    Vezi raportul Colectiv al Corpului de control!
    Analizează comentariile lui Cioloș!
    Restul...sunt probleme! Concluzia?? Avem nevoie de soluții!
    • Like 0
  • Dix'n check icon
    Rog a se-nțelege că oltenii nu sunt jihadiști, decât în filmele bune eventual regizate de Tarantino!!! Cheers!
    • Like 0
  • Dix'n check icon
    O zi obișnuită în care ajung la birou: cafea (nu beam până n-am devenit părinte, acum beau doar pentru că dorm prea puțin), deschid lista de emailuri (mai nimic, și-mi zic: „no news, good news!”), apoi îmi umplu monitoarele cu documente complexe si IDE-uri de programare pentru următoarele 3 ore. Timpul se scurge regăsindu-mă într-o pauză „de-o țigară” (nu fumez c-am făcut sport dar îmi place să merg cu fumătorii la încă o cafea). Deși mă simt bine, de data asta nu mai ies, dar deschid paginile ziarului pe care obișnuiam sa-l citesc. Aflu multă informație, fără comentarii, în timpul scurt cât arde o singură țigară. Și mai aflu încă una care mă pune mult pe gânduri și mă-ntreb: „de ce?” Un articol a cărui semnatură e distinctivă, pe care o citeam de ceva vreme. Nu pot să spun exact de ce tocmai acea semnătură ... poate moment divin, sau pentru că aduce Noul (îmi place), sau altădată poate că le zice pe „Nume”, sau poate că îmi place modul de abordare sau „imaginea” expusă în cuvinte ... e greu să exprimi toate motivele după care am ales. Întrebarea nu-mi lasă niciun moment de singurătate. Mă simt prezent dar altundeva, într-un alt spațiu în care cuvintele descriu, se lasă „amprentate” pentru a fi evaluate. Decid că există o singură cale pentru a scăpa de povara întrebării personificate: trebuie să „comentez”, oricare ar fi rezultatul!
    Interes? O iotă! Un singur reper de la care nu fac abatere: poate că și eu contez, în lipsa vreunei declarații conspirativ-amăgitoare, totuși complimentat în timpul liber ca într-o pauză de-o țigară ;) ____ Reperul nu mi-l schimb din motive de onorabilitate, iar „noul” e temporar și doar dacă merită! Interesant e, totuși, cât de simplu e ca să ajungi de partea neîncrederii ... de cele mai multe ori un securist flambat, ascuns după „perdele de fum”, în noapte :). Îmi place povestea ... afurisiții ăștia de olteni jihadiști, a la Tarantino!!! Cu multă sinceritate, ____ https://www.youtube.com/watch?v=0Yg7h6WShnw&list=RD0Yg7h6WShnw#t=4.
    • Like 0
  • Da, am citit si am ras scurt si in tacere. Apoi, am citit comentariile. Puțin, am zâmbit. Dar cu tristețe, din când în când. Cred că uităm să mai citim cu plăcere. Vrem, cu tot dinadinsul, să facem detective work. Poate sunt de vină timpurile astea si nebunii plictisiți de pace, nu stiu, însă îmi este greu să cred că si pe Aladin il vom citi cu alți ochi.
    • Like 1
  • Apropo de fotografia <tuşei Anuţa>, când ilustrezi o poveste ca s-o faci credibilă, ai grijă de unde <împrumuţi> poze, nu erai nici pe ţeavă in anii '70, când mamaia din poza aia cobora de la stâna de pe Jieţ.
    • Like 2
    • @ Tiberiu Popescu
      No, şi totuşi tu eşti sursa de la care a luat-o Cristi, cel care a postat-o primul pe net:
      http://cristidami.sunphoto.ro/6_Ciobanestii_romanesti_de_demult_2/82736031
      Deci.
      1- Iertare de bănuiala strâmbă, dar se practică împrumutul şi m-am învăţat să verific orice poză.
      2- Cât a trăit tuşa Anuţa, că aia-i poză din anii '70?
      • Like 0
    • @ Tiberiu Popescu
      Sall sincer nustiu cati ani are tusa Anuta , dar iti pot spune ca acum 3 ani cand am fost ultima data in tara inca traia . Si poza e cat se poate de credibila la fel si povestea , ii cunosc pe ambii foarte bn
      • Like 0


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult