„Pentru mulți oameni, linia timpului e greu de înțeles. Istoria e percepută așa cum percep copiii trecutul: că sunt 100 de ani, 1.000 de ani sau 10.000 de ani, e demult. Așa că le e foarte ușor ușor să amestece un artefact vechi de 1.500 de ani, cu unul de 2.000 și cu unul de 2.500. Această confuzie e foarte utilă în discursul naționalist”, spune Radu Oltean. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Eu am înțepenit. Pentru o clipă l-am privit pe fratele meu, apoi amândoi pe tata. Sergiu a avut puterea să îi mângâie blând și cu tot dragul fruntea... (Foto: Cristian Lipovan/ Profimedia Images)

A reușit să supraviețuiască la răscruce de imperii și de vânturi. S-a ascuns în codri, a mâncat rădăcini, dar a supraviețuit în timp ce imperiile au murit. (Foto: Ovidiu Matiu)

Sindromul Bucureşti e grav fiindcă trebuie să luptăm cu noi. (Foto: Getty Images)

Nu cunosc nicăieri în România un loc mai impresionant decât cimitirul săsesc din deal de la Sighișoara. Construit pe coasta din afara zidurilor cetății, cimitirul acesta în trepte poartă în sine, esențializate, misterul, demnitatea, organizarea, inteligența, echilibrul, severitatea, ingeniozitatea, ierarhia și calmul unei lumi cu totul dispărute și atât de străine, în fond, înțelegerii comune din România de astăzi.

Mulți din sat și-au cumpărat, seduși de magnetismul brandului. (Foto: Cătălin Mihăilă)

A existat şi o percepţie alternativă asupra evenimentului istoric din 1866, care a putut fi văzut şi în cheie umoristică, atât de societatea românească a vremii, cât şi de o parte a opiniei publice europene. (Profimedia Images)

Eu nici nu știam că există o asemenea comunitate, pentru că e restrânsă, discretă, nu este cunoscută de marele public. (Foto: cristinastanciulescu.ro)

Dacă ar mai trăi, bunicul sau tata ar râde de noi ca de niște fătălăi. (Foto: Céline Gaille/ AFP/ Profimedia)

Tata mi-a povestit puţin despre viaţa lui şi aproape nimic despre cele îndurate la Auschwitz… Două dintre acele câteva amintiri preţioase, pe care mi le-a împărtăşit, sunt legate de pâine.