Într-o Românie în care cultura e Cenușăreasa, o companie de familie o îmbracă în prințesă și o duce la bal. Pariul câștigat de Jidvei când a mizat pe cărți, filme, teatru, modă și muzică
„Cultura nu e cheltuială – e infrastructură neurologică.”
„În vechime, cozonacul era o pâine boierească rară, care se mânca cu de toate, ciorbă, friptură”. Scriitoarea Tatiana Niculescu, despre drumul cozonacului de la rețeta cu 50 de ouă a lui Păstorel Teodoreanu, până la vasta democratizare de astăzi
„Mătușa mea, pe care o evoc în carte și care era adolescentă în perioada interbelică, îmi povestea cum puneau pe masa de Paști doi cozonaci mari, cilindrici, tip panettone. Se punea un cozonac la un capăt al mesei, alt cozonac la celălalt capăt și între ei bunătățile de Paști, mielul, drobul, ouăle roșii, Dar cu cozonac se mânca tot, era un fel de pâine, nu se făceau încă umpluturi”, spune Tatiana Niculescu.
Citește mai multLacrimile nevestelor tinere | Cum îi „îmblânzea” bunică-mea cu ștergarul pe bărbații scandalagii
articol audio
Vinovatul era ghidat, prin metoda loviturii de ștergar la spinare, către dormitor, după care i se ura noapte bună. (Foto: Profimedia Images)
Citește mai multFemeia din satul nostru pe care n-am auzit-o rostind decât un singur cuvânt care i-a rămas și nume
A fost doar un om. Un om ce a devenit un cuvânt. Venea pe la porțile noastre să ne măsoare bunătatea sufletului. S-a stins neștiută de nimeni. Și totuși a rămas în urma ei o dâră de lumină ce poartă un nume. (Profimedia Images)
Citește mai mult„- Tăceți, mă, intervine tatăl. Nu sunt oase, sunt moaște! Sunt sfinți!” Doi copii „italieni” erau români prin naștere. Eu i-am ajutat să devină români și altfel
- Tata, e un craniu! Sunt oase! Ce sfinți!? Ce moaște!? au răspuns copii speriați. Era prima dată în viața lor când vedeau așa ceva. (Foto: Basilica.ro)
Citește mai multCuriosul cult al dacomaniei care-i câștigă pe românii ignoranți și mândri. Scriitorul Radu Oltean: „Cu cât știi mai puțin, cu atât poți să brodezi mai mult”
„Pentru mulți oameni, linia timpului e greu de înțeles. Istoria e percepută așa cum percep copiii trecutul: că sunt 100 de ani, 1.000 de ani sau 10.000 de ani, e demult. Așa că le e foarte ușor ușor să amestece un artefact vechi de 1.500 de ani, cu unul de 2.000 și cu unul de 2.500. Această confuzie e foarte utilă în discursul naționalist”, spune Radu Oltean. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)
Citește mai multNu, tata nu a fost un sfânt…
Eu am înțepenit. Pentru o clipă l-am privit pe fratele meu, apoi amândoi pe tata. Sergiu a avut puterea să îi mângâie blând și cu tot dragul fruntea... (Foto: Cristian Lipovan/ Profimedia Images)
Citește mai multM-a provocat un prieten: „Nu suntem și nu am fost niciodată un popor măreț. Ne-am ascuns în păduri și în codri”
A reușit să supraviețuiască la răscruce de imperii și de vânturi. S-a ascuns în codri, a mâncat rădăcini, dar a supraviețuit în timp ce imperiile au murit. (Foto: Ovidiu Matiu)
Citește mai multSindromul Bucureşti. Tulpina românească a însingurării
Sindromul Bucureşti e grav fiindcă trebuie să luptăm cu noi. (Foto: Getty Images)
Cimitirul speranței noastre
Nu cunosc nicăieri în România un loc mai impresionant decât cimitirul săsesc din deal de la Sighișoara. Construit pe coasta din afara zidurilor cetății, cimitirul acesta în trepte poartă în sine, esențializate, misterul, demnitatea, organizarea, inteligența, echilibrul, severitatea, ingeniozitatea, ierarhia și calmul unei lumi cu totul dispărute și atât de străine, în fond, înțelegerii comune din România de astăzi.
Citește mai mult