Marcu Jura

Aveam nouă ani când am auzit prima dată de legionari. La câteva zile după Revoluție, când îmi manifestam gălăgios o bucurie pe care cei din jur nu aveau naivitatea să o manifeste, i-am zis lui Bunu, care mă privea cu drag și o ușoară ironie..( imagine cu titlu generic/Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia)

N-am ratat ocazia să mă dau rotund că am o iapă grozavă... (Guliver Getty Images)

Acum vreo săptămână, dimineața, un lup a ajuns între oi, la 2 m de mine. Câinii fuseseră plecați pe o urmă de vulpe. Lupul a luat o mială în gură dar nu a apucat s-o sfârtece. (Foto Guliver/Getty Images)

„Dă-i la baba ceva să-ți dau leac să faci școală mare, domnu!” Am întors capul. Masivă, femeia ocupa întregul culoar. „Nu mai am niciun ban”. M-a privit fix în ochi, după care și-a coborât privirea și a oprit-o pe mijlocul meu. Mi-am imaginat, pentru o clipă, că-mi cere să fac sex cu ea. „Dă-m pachetu de țâgări!” (Foto: Guliver Getty Images)

N-a apucat să trăiască aceste vremuri înălțătoare, când un ministru al Agriculturii, în persoana lui Petre Daea, a găsit soluția pentru revigorarea industriei lânii. Statul urmează să achiziționeze lâna, urmând să facă 12 milioane de plăpumi pentru săraci. (Sursă foto: captură ProTV)

Erau sterpele strungii din Muncel, cu nea Ionică Săliștean și nea Ion ăl Mic ciobani. Ion ăl Mic chema înainte. Tunau din Cibanu să îmbăieze oile căci mieii făcuseră râie. I-am salutat, atent la câini.

Tremurând din toate încheieturile, Victor a scos din buzunarul interior al alendelonului o foaie de hârtie. I-a întins-o bunicului meu. (Inquam Photos/ George Călin)

„Ce faci, nea Mihai?” „Mă... orice!”