Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Premiera mondială a premierului Ciolacu

Am analizat, în ultima emisiune CAP la CAP, dosarul de revoluționar al lui Marcel Ciolacu, expus opiniei publice prin investigația Ancăi Simina de la Recorder. Concluzia: Ciolacu s-a autodecretat revoluționar pe baza propriilor declarații, între care una semnată în fals! Nu există nicio dovadă relevantă a vreunui act de luptă în Revoluție al președintelui PSD de azi. 

Fapt constatat și de secretarul de stat al Secretariatului pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist, Mihai Dodu, care, în consecință, i-a retras în aprilie certificatul de revoluționar lui Ciolacu, pe atunci încă nu premier.

Îndată ce a ajuns în fruntea guvernului, Ciolacu a dat în judecată numitul Secretariat, aflat în subordinea sa directă! Mai mult, i-a telefonat nervos lui Mihai Dodu, care, însă, a rămas neclintit în decizia luată pe baza expertizării dosarului. Drept care, domnul premier n-a mai așteptat primul termen al procesului, 11 ianuarie, și l-a dat afară azi-noapte pe Mihai Dodu! De ce? Pentru că poate – deviza, enunțată de Codrin Ștefănescu, sub care PSDragnea se năpustea asupra Justiției, în vreme ce Ciolacu pupa știuca în bot împreună cu Dragnea. Și pentru că momentul este bun, tot românul fiind cu mațul plin de porci și cozonaci și cu vinișorul la cerebel. În locul lui Dodu a fost numit un trepăduș pesedist, pe nume Stana.

Astfel, premierul Marcel Ciolacu îl va unge din nou revoluționar, ba și cu merite deosebite, pe buzoianul cu meserie incertă din 1989, Marcel Ciolacu. În premieră mondială!

Nu rămâne decât să medităm la ce va avea aceleași cinism și nerușinare să facă Ciolacu în anul care vine, ținând în labă ciocanul funcției de prim-ministru. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult