Avem, în bestiarul politic al acestei vremi, partide și personaje neoceaușiste, naționalist-antioccidentale și, totodată, pro Rusia lui Putin – paradoxal, căci Ceaușescu a trecut până la sfârșit drept un nesupus Kremlinului.
Pe lângă ele însă, în aceste zile, televiziuni, chiar americănite, populate de ceaușiști travestiți în „experți” mai mult sau mai puțin militari, s-au străduit să acrediteze ideea că Ceaușescu a fost doar o victimă a unei lovituri de stat montate de sovietici, escamotând astfel rolul lui de călău al poporului român. Că Revoluția nu a fost DEC T un puci, că cei peste 100.000 de oameni ieșiți în stradă până în 22 decembrie n-au contat, validând astfel, de fapt, strigătura dictatorului cu „agenturili” străine.
Ceea ce este o „minciună în falș”, cum ar zice Dunărea Gândirii. Adică, nu o eroare, ci o inducere în eroare cu premeditare.
Pe timișoreni nu i-a mânat nimeni în stradă. Au rezistat zile în șir în fața gloanțelor trase asupra lor de Armată, Securitate, Interne – să faci așa ceva nu te poate manipula niciun agent rus sau american. Ca și pe cei care au stat în fața tancurilor, taburilor și rafalelor de trasoare în Piața Universității, în noaptea de 21 decembrie, zeci dintre ei fiind uciși. Românii aceștia erau revoluționari, nu doar răsculați, pentru că nu cereau căldură, hrană și medicamente, ci „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Libertate!”. În spinarea lor s-au suit Iliescu și ai lui, majoritatea, într-adevăr, legați de URSS.
Ceaușescu a dat ordin Armatei să tragă – ilegal, chiar în legislația de atunci – în manifestanți, cu scopul declarat de a îi extermina. Cei uciși înainte de 22 sunt jertfe pe altarul lui. Judecarea lui pentru crimă în masă era obligatorie.
Că procesul de la Târgoviște a fost una dintre cele mai grotești încropeli judiciare din istorie, nu încape îndoială. Din punctul de vedere al Justiției, orice avocat l-ar fi putut demonta ca nul și neavenit. Asta însă nu-l preface pe călăul Ceaușescu în victimă.
De ce? Pentru că „legile” acestei înscenări sunt cele ale tuturor proceselor în comunism împotriva unor comuniști, din 1917 încoace. Sinistrele mascarade ale anilor `30 în URSS sub Stalin, în care nenumărați bolșevici vechi, apropiați ai lui Lenin, au fost lichidați, sau cele din țările lagărului socialist în anii `50 – Rudolf Slansky, secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia, spânzurat împreună cu alții 10 fruntași comuniști, ungurul Laszlo Rajk, împușcat, albanezul Koci Xoxe, executat, bulgarul Traicio Kostov, spânzurat, românul Lucrețiu Pătrășcanu, împușcat...
Ca și la tovarășii săi de trib ideologic canibal, la Ceaușescu, „avocații” apărării au țipat acuzator la fel de tare ca procurorul. Minciunile sfruntate au fost pronunțate ca adevăruri peremptorii: „60.000 de morți, numai la Timișoara”, „încercarea de a fugi din țară pe baza unor conturi de 1 miliard dolari în bănci străine”...
Sentința era deja scrisă, generalul Stănculescu confecționa avioane de hârtie, din plictiseală, iar Virgil Măgureanu își studia manichiura – judecătorul n-a clipit, debitând că pedeapsa cu moartea va fi aplicată de îndată, cu drept de recurs în 12 zile!...
Este CORECT ce s-a întâmplat în acel 25 Decembrie, la Târgoviște, într-o oră și jumătate? Cu siguranță, nu. Atunci nu s-a făcut Justiție.
Dar este DREPT? Pentru mine, cu siguranță, da. Ceaușeștii meritau să fie omorâți de Dihania transnațională care le-a dat naștere. Moral, nu aveau dreptul să fie judecați după legile și procedurile unui stat de drept. Care, astăzi, le oferă porți de scăpare atâtor infractori vinovați până în albul ochilor...
„Cerul cu stele deasupra mea și legea morală din mine”, stă scris pe mormântul lui Immanuel Kant. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați, strâmb, de stelele roșii și executați, drept, de legea morală a cerului de deasupra noastră.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
