Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Prostie netă, poză brută

M-am tot întrebat de ce pe net numărul de cretinetzi și netanderthali diferă sensibil de la Facebook la Youtube. De ce sunt mai mulți tâmpiți, abjecți, antisemiți, xenofobi, gândirofobi, românoși, ticăloși, fani Putin pe youtube decât pe fbk, printre cei care postează la textele și video-urile subsemnatului.

Am găsit un răspuns: pentru că pe youtube e cu imagini, cu poze în mișcare pe care netanderthalii le înțeleg mult mai lesne, aidoma strămoșilor neanderthali, autori, pe pereți de stânci și peșteri, ai desenelor zise azi rupestre, înainte de a se inventa scrisul. Căci, pe fbk, public texte, unele ceva mai lungi decât un sms, și cititul e o operație mult mai anevoioasă.

Pentru acest soi de humanoizi e adevărată zicătoarea de presă „O poză face cât 1000 de cuvinte”, care vine, de altfel, dintr-un domeniu al manipulării fățișe, publicitatea, fiind folosită în premieră într-o reclamă americană acum mai bine de 100 de ani. Nu și pentru un om inteligent și de bun-simț, pentru care o fotografie, chiar netrucată, fie și animată, este reducționistă, decupează, taie brutal un fragment din realitatea spațiu-timp, în vreme ce 1000 de cuvinte, sau chiar mai puține, bine gândite, pot aduce nuanțe și interpretări inaccesibile doar pe bază vizuală.

Pe scurt, cei proști și cei răi prizează mai bine imagini decât cuvinte. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stației automate, a sateloidului, dar l-am găsit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse și, după opt secunde, mi-a venit răspunsul. Sateloidul, sau mai curînd creierul său electronic, a răspuns printr-un semnal repetat ritmic.

Citește mai mult

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult