Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

PSD – radiografia disperării

Birul cu fugiții dat de fruntașul PSD Moga de la conducerea MAI e o lovitură aplicată lui Dăncilă și PSD mai puternică decât atacurile lui Iohannis, USR Plus și PNL la un loc.

Practic, armatei PSD i-a dezertat un comandant de divizie proaspăt avansat de generăleasa Dăncilă. Așa ceva, la partidul comunist sau pesedist e de neconceput. Regula de fier zice că Partidul te pune în funcție, Partidul te dă jos, în niciun caz nu pleci când ai tu chef.

După convorbirile Poliției cu Alexandra sub cuvintele de neuitat „Unde ești, mă? Nu mai ține linia ocupată!”, catastrofa de imagine a MAI în ochii oamenilor este cea mai mare după 1989. Moga a primit în brațe un minister mâncat până la măduvă de prostie și corupție, înțesat fiind de șefi și șefuți puși de PSD-ul lui Dragnea. Radiografia MAI după Carmen Dan arată înspăimântător și acum o pot vedea și cetățenii.

Pe cale de consecință, ce și-a zis senatorul Moga: „Eu sunt un mafiot PSD de Constanța cinstit, le am eu pe-ale mele, dar nu eu sunt vinovat pentru cazul Caracal, nu eu am pus la cale lovirea și gazarea manifestanților din 10 august, care se apropie. De ce să încasez eu scuipați în figură pentru toate astea?”.

Și s-a cărat pur și simplu, lăsând-o pe Dăncilă cu fundul în baltă și scufundând PSD din ridicol în grotescul spasmodic.

Disperarea Partidului se face simțită și în reacția vătafului de Vaslui, D. Buzatu, care, în replică la cele ce ați citit mai sus, s-a exprimat în direct: „Am ascultat discursul domnului Cristian Tudor Popescu. Mi se pare că e logica unui om nebun, altceva nu pot să spun. E vina PSD pentru orice se întâmplă în țara asta. Nu e normal așa ceva, să răspundem noi pentru un om care nu e sănătos la cap!”.

Evident, PSD nu poate rezolva și reforma nimic.

Soluția este demisia lui Dăncilă cu guvern cu tot.

Ceea ce nu se va întâmpla. Cu fiecare zi petrecută de PSD la guvernare, cresc șansele VV Dăncilă de a intra în turul 4 la prezidențiale. Dar cresc și suferințele, pe cât de crude, pe atât de absurde, ale acestui popor...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult