Toate ziarele prin Europa au dat atenție deschiderii Catedralei din București, fiind cea mai mare, cea mai scumpă, cea mai controversată. Mă bucur că, în final, România încet-încet scapă măcar de imaginea unei țări necăjite.
Prima dată când am auzit de construcția catedralei a fost în 2016, ascultând melodia lui Taxi. Neștiind de sensibilitățile locale, mi-a plăcut – Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici – m-a atins și ideea în sine – să cânte un grup mare de artiști despre credință era pentru mine ca un crez al țării. În Olanda, o țară secularizată, așa ceva ar fi fost de neimaginat; lumea culturală și artistică să se țină departe de credință, e mai degrabă ceva înapoiat cu care nu vrea să fie asociata.
Eu, personal, ca să înțelegeți abordarea, am crescut într-o biserică calvinistă, veche, cu mult lemn, și mulți ani am ocupat aici funcția de organist, până într-un moment când ei au decis că alegerile mele în viață erau incompatibile cu funcția mea și m-au dat afară. Nu mi-era dor la început, căutam mai departe în budism și islam, stoicism și iluminare, dar nu am găsit ceea ce căutam. Până după vreo 10-15 ani, când am ajuns la Athos, cu un prieten preot român ortodox, după niște rătăciri pe plan relațional și speranța unei căsătorii ortodoxe, m-am botezat ortodox, dar și pentru că mi s-a făcut dor de creștinism. Acum frecventez în mod egal (de puțin) bisericile ortodoxe, protestante sau catolice și sunt adept al lui Kierkegaard care mai glumea cu biserica și spunea că, la urmă urmei, credința este o treabă intimă între credincios și divin.
Dar, dacă mă întrebați ca membru al Bisericii Ortodoxe, care este părerea mea despre Catedrală, nu știu de unde să încep. Despre estetică mă abțin, ca să nu devin emoțional. Despre bani, ce să spun? E mult 285 de milioane, scăzând în euro, bineînțeles – dar reparația Catedralei Notre Dame a costat triplu, și e doar reparație, am lucrat ieftin. Puteam să facem alte lucruri benefice tuturor cu acești bani, nu e niciodată târziu – statul, biserica și fiecare personal pot fi de ajutor aproapelui nostru. În presa olandeză, citau un domn din București – “Pentru a lăuda pe Dumnezeu, nu contează cât costă”, și eu spun același lucru: puteți cumpăra un Land Rover doar un tip mai ieftin ca să onorați viața spirituală.
Cu toate acestea, cred că pentru România este un lucru frumos să ne afișăm ca o țară creștin-ortodoxă și să arătăm lumii că revenim ca țară, fără să uităm de unde venim. Doar sper că Catedrala Mântuirii Neamului nu va avea parte de soarta Casei Poporului, o laudă a comunismului, spre falimentul lui. Mi se pare un lucru frumos să trăim într-o țară unde credința creștină ne unește, nu mai avem mult și începe postul Crăciunului, dar mai frumos decât atât e faptul că putem și critica sau – de ce nu – ridiculiza Biserica, fără să uităm că credința este despre smerenie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- Articolul e foarte echilibrat și se vede că e bine intenționat.
- Am tot respectul pentru un om ca Dvs, care A ALES CONȘTIENT, la vârsta maturității, să se boteze ortodox, fie și numai din dorința soției. Dar eu cred mai mult, că v-ați bucurat și Dvs să faceți asta și v-a adus o împlinire.
- Vorbiți despre Catedrala Mântuirii Neamului, nu de Catedrala Națională care este o denumire voit neutră, așa cum se exprimă ateii progresiști, pentru a minimaliza atât dimensiunea creștină (mântuirea) cât și noțiunea de ”neam” românesc.
- Ați înțeles imensul câștig de imagine pe care această Catedrală ne-a adus-o nouă ca națiune. Faptul că nu mai suntem percepuți, așa cum ziceți, ca o ”țară necăjită”. Mai franc, aș spune eu, ca o țară derizorie.
- Dvs ați fost de bună credință în a recepta pozitiv cântecul trupei Taxi, dar nu ați realizat că acela era un cântec ÎMPOTRIVA Catedralei și în ultimă instanță, indirect, voalat, chiar împotriva Bisericii noastre ortodoxe. Dan Teodorescu de la Taxi e un progresist notoriu și probabil și un ateu fervent și care astfel s-a poziționat împotriva dorinței de măreție închinată lui Dumnezeu prin această Catedrală. Dar astfel s-a poziționat și împotriva dorinței de emancipare a țării noastre, dintr-una cu o imagine internațională derizorie, într-una cu potențial de măreție.
- E bună libertatea cuvântului, dar nu sunt de părere că e frumos, moral etc să ridiculizăm Biserica, așa cum ziceți. Chiar dacă uneori omenescul păcătos din noi ne ispitește la a face așa ceva. Biserica e, dincolo de păcatele oamenilor care o compun, o reprezentare a harului, puterii și binecuvântării Domnului. Ar trebui să criticăm într-adevăr ce e de criticat în legătură cu păcatele clericilor (care sunt și ei oameni, cu păcatele lor, evident), dar să nu abuzăm și mai ales să o facem cu sfială și bună credință. Nu e vorba de autocenzură, ci de bună credință, sfială, iubire, smerenie.
Dar dincolo de toate, încă o dată felicitări pentru poziționarea Dvs ca ortodox de bună credință și iubitor de români și România, ca patrie a Dvs adoptivă. Doamne ajută!