Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Reality show-urile care expun viața intimă: de ce ne fascinează relațiile altora și cum riscăm să ne comparăm cu o realitate regizată

insulă - cuplu

foto: Profimedia

Reality show-urile care expun viața intimă au devenit un fenomen cultural global. Unii le privesc ca pe un divertisment facil, alții le condamnă ca fiind „guilty pleasure”, dar adevărul e că ele ating ceva profund uman: curiozitatea noastră emoțională.

Suntem ființe relaționale. Avem un radar interior care scanează necontenit cum trăiesc ceilalți: cum se ceartă, cum se apropie, cum își poartă vulnerabilitățile. Iar aceste emisiuni ne promit ceea ce câteodată rar avem acces în viața reală: intimitatea celuilalt. Chiar dacă ceea ce vedem e editat sau regizat, creierul nostru emoțional trăiește totul ca autentic. Ne identificăm, ne comparăm, ne sondăm propriile reacții: „eu cum aș fi reacționat?”, „ce simt în fața tensiunii lor?”, „sunt la fel sau diferit?”

Această tendință de a ne compara nu e un capriciu superficial, ci un mecanism psihologic. Priviți relațiile altora, ne verificăm propria identitate relațională și ne reglăm stima de sine. Pentru unii, aceste show-uri devin chiar o formă de „hrană emoțională de la distanță”, mai ales atunci când viața reală pare lipsită de intensitate sau culoare.

Dar există și o capcană. Exact ca pornografia, care creează o imagine nerealistă asupra sexualității, reality show-urile construiesc o imagine denaturată despre intimitate și relații. De obicei sunt alese scene de tensiune, conflict și dramă în detrimentul momentelor tăcute de tandrețe, reparare sau apropiere reală. Și astfel, riscăm să ne raportăm la o unitate de măsură falsă. Ajungem să ne comparăm partenerul și viața emoțională cu o realitate regizată, ceea ce poate aduce dezamăgire.

De ce devin unii oameni dependenți de aceste emisiuni? Pentru că sunt construite pe aceeași schemă ca alte forme de dependență: tensiune și eliberare, adrenalină și dopamină oferite în doze regulate. În plus, ele oferă o formă de reglare emoțională prin identificare: trăiesc prin personajele preferate, mă descarc și mă încarc prin poveștile lor.

Cu toate acestea, putem consuma astfel de show-uri și fără să cădem în comparații toxice. Putem face asta printr-o igienă emoțională conștientă: să ne reamintim că sunt produse media, nu viața reală. Relațiile sănătoase nu se bazează pe intensitate sau suspans, ci pe consistență: pe repetiția blândă a gesturilor de grijă, pe vulnerabilitatea împărtășită și pe acordaj emoțional profund.

Relațiile sunt complicate pentru toți. Nu ești singur, nu ești defect. Și chiar dacă viața ta nu are decoruri spectaculoase sau replici regizate, în banalitatea și liniștea de zi cu zi poate să-și facă loc iubirea autentică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult