Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Reținerea lui Vladimir Plahotniuc. Testul pe care justiția din Moldova nu-și mai permite să-l rateze

Vladimir Plahotniuc -

foto Profimedia

Reținerea lui Vladimir Plahotniuc în Grecia readuce în centrul atenției una dintre cele mai toxice și influente figuri ale politicii moldovenești din ultimii ani. Fostul lider al Partidului Democrat, care a părăsit Moldova în iunie 2019, părea de neatins și a evitat justiția ani de zile. Deși a fost dat în urmărire internațională, s-a aflat pe listele de sancțiuni ale SUA, UE, Marea Britanie, a continuat să savureze libertatea. Până acum. Dar haideți să nu ne grăbim cu entuziasmul. Știrea sună bine, reacțiile s-au adunat rapid, unii se gândesc deja la cătușe, televiziune în direct, dosare relansate. Realitatea e mai complicată. Chiar dacă procedura de extrădare a fost demarată imediat, aducerea din „diasporă” a lui Plahotniuc ar putea dura luni.

Fizic, plecat de șase ani, de facto - omniprezent

Deși a plecat fizic din țară, Plahotniuc nu a ieșit niciodată cu adevărat din joc. De-a lungul anilor, și-a menținut influența asupra politicii moldovenești prin interpuși, rețele de afaceri, presiuni mediatice (inclusiv dezvăluiri pe canale de Telegram) și finanțarea din umbră a unor proiecte politice. Înaintea alegerilor parlamentare din toamnă, este tot mai evident că unele partide politice și unii candidați „independenți”, care apar ca ciupercile după ploaie, au legătură cu numele lui Plahotniuc și beneficiază de resurse și strategii care poartă amprenta acestuia.

Nu este întâmplător că Vladimir Plahotniuc a fost sancționat de Uniunea Europeană, Statele Unite și Marea Britanie. În mod repetat, oficiali occidentali au subliniat nu doar caracterul corupt al regimului pe care l-a condus, ci și rolul său activ în subminarea democrației și a proceselor electorale. În analiza Departamentului de Stat american, Plahotniuc a fost descris ca fiind implicat în „eforturi sistematice de a submina statul de drept în Republica Moldova și de a controla procesele democratice prin corupție masivă”. Aceste practici au slăbit instituțiile statului și au fost exploatate de Federația Rusă, care de ani de zile caută să împiedice apropierea Moldovei de Uniunea Europeană. Plahotniuc a jucat un rol important în destabilizarea țării odată cu plecarea sa.

Fără a fi vreodată un aliat explicit al Kremlinului, Plahotniuc a jucat adesea la două capete. În timp ce se prezenta ca „pro-european” în exterior, negocia informal cu Igor Dodon în interior, întreținea o relație ambiguă cu Moscova și permitea infiltrarea intereselor ruse în sectoare-cheie ale economiei și politicii moldovenești. Din acest motiv, reținerea sa este mai mult decât o chestiune penală. Este exact ceea ce au așteptat cetățenii Republicii Moldova timp de șase ani.

Exemple care ne spun „să nu ne îmbătăm cu apă rece”

Totuși, reținerea nu garantează nimic. Dacă nu va fi urmată de extrădare și de un proces clar, transparent și credibil, momentul riscă să rămână doar un gest simbolic. Și precedentul există. Sorin Oprescu, fostul primar general al Bucureștiului, condamnat în România la peste 10 ani de închisoare pentru fapte de corupție, a fost surprins recent la o terasă în Halkidiki, Grecia. El a fost reținut inițial, dar autoritățile elene au refuzat să-l extrădeze, eliberându-l pe cauțiune în valoare de doar 5.000 de euro. Cazul ilustrează perfect limitele mecanismelor de cooperare europeană în materie de justiție penală, mai ales când dosarele nu sunt suficient de solide sau voința politică lipsește.

Dar de ce să mergem până în România, dacă avem și noi exemplul nostru, pe nume Veaceslav Platon. Acuzat de fraudă bancară, reținut pe 13 martie 2025 în Marea Britanie, Platon se află în arest, dar instanța britanică va analiza cererea de extrădare abia la sfârșitul lunii noiembrie. Deși cazul său este bine cunoscut, iar condamnările din Moldova sunt clare, procesul de aducere în fața justiției se dovedește lent și complicat. Aici nu mai vorbim de toți oligarhii și penalii care se ascund în Rusia, cu ei e clar…

Ce se schimbă?

Pentru guvernarea de la Chișinău, clar, acest moment este o oportunitate nesperată. PAS poate integra această reținere în discursul electoral, folosind-o pentru a întări ideea de „justiție eliberată” și de luptă autentică împotriva oligarhiei. Nu este exclus ca subiectul Plahotniuc să devină una dintre temele centrale ale campaniei pentru parlamentare, în special în contrast cu partide suspectate că ar avea conexiuni cu rețelele vechi de influență. Revenirea numelui Plahotniuc vine la țanc în ajun de campanie electorală.

La București, această succesiune de evenimente nu cred că a trecut neobservată. Mai ales că România a fost adesea criticată pentru ambiguitatea poziției față de actori politici controversați din Republica Moldova. Dacă reținerea lui Plahotniuc a fost posibilă tocmai acum, este posibil ca unii dintre protectorii săi să fi renunțat la el. Iar dacă această decuplare are și ramificații politice în România, atunci vorbim despre un semnal destul de clar că vechile rețele își pierd din influență, iar aici, în aceeași oală, putem include și recenta decizie de interdicție pe numele lui Ion Ceban.

În loc de concluzii

Această reținere este totuși un test. Pentru justiție, pentru instituțiile de stat, pentru serviciile de cooperare internațională. Publicul așteaptă mai mult decât spectacol mediatic: vrea dosare duse la capăt, extrădări reușite și pedepse clare. Mai sunt și alți fugari de adus în fața legii: Ilan Șor, condamnat definitiv, dar liber, Veaceslav Platon, în așteptarea unui verdict britanic. Moldova are de demonstrat că nu doar vrea, dar și poate să-și curețe viața politică de influențele oligarhice care au sufocat-o ani întregi.

Reținerea lui Plahotniuc este, fără îndoială, un moment cu potențial. Dar dacă nu e urmată de fapte concrete, adică extrădare, judecată, condamnare, procese care durează luni, riscă să se piardă în memoria colectivă ca o mișcare electorală fără finalitate. Iar pentru un stat care aspiră la aderarea la Uniunea Europeană, asemenea teste reprezintă, de fapt, reforma statului. Într-un an electoral esențial pentru viitorul european al Republicii Moldova, orice pas în direcția descurajării influenței oligarhice contează.

Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Iată că președintele N. Dan se află, în fine, în fața unei alegeri turnesol, pe care nu o mai poate evita, amâna, tărăgăna: guvern minoritar PSD cu Grindeanu premier, cârdășit cu AUR în Parlament, sau guvern minoritar PNL, USR, UDMR, premier Siegfried Mureșan, pe care AUR nu îl va vota și nici susține în veci.

Citește mai mult

Petrom - statie

Recent, Petrom a majorat prețurile carburanților cu 5 bani pe litru atât la benzină, cât și la motorină. La prima vedere, decizia pare greu de înțeles. În perioada respectivă, cotația petrolului Brent nu oferea un argument evident pentru o scumpire, iar cursul de schimb nu exercita presiuni semnificative asupra costurilor de import. În lipsa unor explicații convingătoare, mulți consumatori s-au întrebat firesc: de ce cresc prețurile când principalii indicatori ai pieței nu justifică o astfel de mișcare?

Citește mai mult